Limba romana 5 BASMUL-ALEODOR ÎMPĂRAT

BASMUL-ALEODOR ÎMPĂRAT

PROF.INV.PRIMAR TIMOFTE ELENA ROXANA

CLASA A V-A

- Aleodor împărat

Opera literară „Aleodor Împărat” este o creaţie epică, deoarece sentimentele autorului anonim sunt prezentate prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Este un basm, pentru că îndeplineşte toate caracteristicile acestei specii.

TITLUL • ALEODOR = “Alei! Ce odor!” – copil dorit, dobândit la bătrâneţe. • Aleodor poate fi interpretat ca provenind din „al lui Dor”(Copilul Dorului), exprimând, astfel, dorinţa tatălui de a dobândi un copil • ÎMPĂRAT = se urmăreşte evoluţia personajului de la novice la stadiul de împărat.

TEMA BASMULUI Căutarea binelui şi a dreptăţii de către erou: învingerea Pocitaniei şi formarea eroului.

Acţiunea prezentată pe momentele subiectului

1. Expoziţiunea. Acţiunea are în prim-plan peAleodor, un fiu mult dorit şi aşteptat de tatăl său.

2. Intriga. În ceasul morţii, împăratul îl sfătuieşte să nu calce pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. Fiind dus pe gânduri, Aleodor uită de sfatul părintesc şi ajunge pe tărâmul interzis.

3. Desfăşurarea acţiunii. Aleodor a fost surprins de Pocitania pământului care i-a cerut să i-o aducă pe fata împăratului Verdeş, dacă vrea să fie iertat pentru că a călcat pe moşia lui. Simţindu-se vinovat mai mult pentru că a încălcat sfatul părintesc, Aleodor a pornit către palatul lui Verdeş împărat. Pe drum a întâlnit o ştiucă pe care ar fi vrut să o mănânce pentru a-şi alina foamea, dar, la rugăminţile acesteia de a-i cruţa viaţa, a aruncat-o în apă.Ştiuca i-a dat un solzişor cu ajutorul căruia să o cheme dacă va avea nevoie de ea.

Mergând mai departe a întâlnit un corb pe care se pregătea să-l vâneze. Corbul a fost cruţat, iar Aleodor a primit o peniţă. A mai întâlnit un tăune pe care era gata să-l strivească, dar la rugămintea acestuia îi cruţă viaţa. A primit unpufuleţ din aripioara tăunului.

Ajuns la Verdeş împărat,a stat trei zile fără să-l întrebe cineva ce aşteaptă. După ce împăratul şi-a certat slugile, Aleodor a fost poftit înăuntru. Împăratul i-a spus că fata îi va fi dată numai dacă va reuşi să treacă trei probe. Dacă nu va reuşi să se ascundă şi va fi găsit de fată, capul o să-i stea alături da celelalte 99 care au eşuat în această grea încercare. În prima zi, Aleodor a chemat în ajutor ştiuca. Aceasta l-a făcut un cosăcel şi l-a ascuns pe fundul mării, dar fata l-a găsit cu ajutorul unui ochean fermecat. Următoarea încercare a fost sortită eşecului, deşi Aleodor fusese transformat în pui de corb şi ascuns printre alţi corbi.

După această încercare fata l-a rugat pe tatăl ei să-l cruţe pe acest tânăr care i se pare deosebit, chiar de-ar fi să eşueze şi în a treia încercare. Cu ajutorul tăunelui, Aleodor s-a ascuns în părul fetei şi aceasta nu l-a mai găsit. Recunoscându-se înfrântă, a trebuit să plece cu Aleodor.

4. Punctul culminant. Auzind refuzul fetei, Pocitania a pleznit de necaz.

5. Deznodământul.Aleodor s-a întors victorios la împărăţia salărgindu-şi cuprinsul şi peste moşia Pocitaniei. S-a căsătorit cu fata împăratului Verdeş şi-au trăit “până s-au istovit”.

Personajele 

A. După locul lor în operă: • PRINCIPALE: Aleodor; • SECUNDARE: tatăl lui Aleodor, Pocitania pământului, Verdeş împărat, fata lui Verdeş împărat; • EPISODICE: ştiuca, corbul, tăunele, slugile lui Verdeş împărat, gloatele care îl întâmpină cu bucurie.

B. Din punct de vedere etic: • POZITIVE: Aleodor, tatăl lui, „ajutoarele” lui Aleodor: ştiuca, corbul, tăunele; • NEGATIVE: Pocitania pământului (la final el se dovedeşte un rău necesar); • O poziţie intermediară este ocupată de Verdeş împărat şi de fata lui. Deoarece sunt personaje în evoluţie, nu le putem clasifica drept personaje pozitive. Abia spre sfârşit ei pot fi consideraţi ca forţe aflate în slujba binelui pentru că şi-au recunoscut înfrângerea, au acceptat-o şi s-au aliat personajului principal pozitiv.

PERSONAJE • Eroul: Aleodor. • Antagonistul: Jumătate-de-om-călare-pe- jumătate-de-iepure-şchiop. • Adjuvanţii: ştiuca, tăunele şi corbul. • Împăratul: Verdeş Împărat. • Fata: fata împăratului Verdeş

Caracterizarea personajului principal 

1.Caracterizarea directă Deşi autorul anonim nu realizează portretul fizic al lui Aleodor, putem înţelege că el este un tânăr a cărui frumuseţe psihică este în concordanţă cu cea fizică, deoarece în concepţia populară aceste două caracteristici se întrepătrund şi se condiţionează reciproc.

Pe întregul parcurs al basmului se simte ataşamentul şi preţuirea pe care autorul anonim le are faţă de personajul său. Acesta subliniază calităţile personajului, fără de care nu ar fi reuşit să iasă victorios din încercările la care este supus.Se realizează şi o prezentare directă a calităţilor:„Aleodor îl ascultă, căci era băiat viteaz şi de treabă, şi îi legă aripa”.

2.Caracterizare indirectă a. caracterizarea prin fapte Aleodor este modelul tânărului care se află în formare şi care dovedeşte, de fiecare dată, însuşiri demne de a fi urmate. Este un tânăr care iubeşte adevărul, dar această calitate este interpretată de către adversarul său ca dovadă de slăbiciune. Pocitania pământului îi spune că nu se aştepta ca el să fie atât de laş încât a ajuns să-şi ceară „iertăciune” de la el. Aleodor îi răspunde că nu se teme de luptă, dar i-a spus curatul adevăr când a mărturisit că a ajuns pe moşia lui din nebăgare de seamă

Aleodor acceptă să pornească în călătorie mai mult pentru că se simţea vinovat faţă de tatăl său, a cărui poruncă n-o respectase. Pe lângă vitejie, mai este înzestrat şi cu alte însuşiri deosebite, între care predominante rămân: bunătatea sufletească, înţelegerea celor aflaţi în suferinţă şi salvarea lor. Astfel, o ajută pe ştiucă, aruncând-o în apă, leagă aripa ruptă a corbului şi lasă pe tăune în viaţă. Ajuns la porţile lui Verdeş Împărat dovedeşte bună-cuviinţă, aşteptând să vină cineva să-l întrebe ce doreşte.

Dă dovadă de curaj când acceptă condiţiile puse de împărat, exprimându-şi, în acelaşi timp,încrederea în forţele proprii, dar şi în ajutorul lui Dumnezeu: „Am nădejde la Dumnezeu, mărite împărate, că nu mă va lăsa să piei”. Are şi simţul umorului, spunându-i împăratului că parul poate primi şi altceva, „nu tot cap de om”. Calităţile pe care le dovedeşte pe parcursul încercărilor o determină pe fată să-l roage pe tatăl ei să nu îndeplinească cele prevăzute în „legătur㔺i să-l ierte, „...că nu e prost ca ceilalţi”.Îşi respectă cuvântul dat, chiar dacă acest lucru dăunează intereselor sale.

Când fata de împărat îl sărută, în drum spre Pocitania pământului, Aleodor i-a tras o palmă „...de auzi câinii în Giurgiu”. Prin această expresie a oralităţii cu caracter de hiperbolă, autorul anonim vrea să sublinieze atât puterea lui Aleodor, cât şi nedreptatea cu care el răspunde gestului de dragoste pe care îl face fata. De fapt, reacţia lui Aleodor este atât de violentă pentru că vrea cu tot dinadinsul s-o îndepărteze pe fată, chiar să fie urât de ea, ca el să reuşească să-şi ţină promisiunea de a o duce Pocitaniei.

Când îi răspunde Pocitaniei pământului foloseşte cuvintele pe care orice tânăr obişnuit le spune pentru a deveni mai convingător: „Ba să mă ferească Dumnezeu!Eu ţi-am spus curatul adevăr,şi dacă vrei luptă, alege-ţi: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm.”

Fata împăratului ajunge să fie cucerită de calităţile lui Aleodor şi începe să se îngrijoreze pentru soarta lui. Se îndrăgosteşte de Aleodor şi iartă prea uşor palma pe care acesta i-a dat-o, ştiind probabil că el are de îndeplinit o poruncă şi nu va putea să treacă peste cuvântul dat. Gloatele, ca şi autorul anonim, se bucură pentru reuşita lui Aleodor, care a dovedit că prin voinţă, tenacitate şi curaj, omul poate să treacă peste orice obstacol.

Limbajul şi stilul • limbajul este popular cu multe cuvinte şi expresii populare: “o stârpitură de fecior, a-şi da sufletul, tătâne-său, a da din colţ în colţ”, • stilul este solemn, • folosirea interjecţiilor: ”iată, ia, i”, • vocative: “dragă, dragul tatei, voinicuţule”.

SEMNIFICAŢIA EROULUI Autorul anonim şi-a arătat ataşamentul, preţuirea faţă de personaj pe întregul parcurs al basmului, dar şi prin numele cu o rezonanţă atât de plăcută,în intenţia de a realiza un personaj reprezentativ - tipul tânărului hotărât de a dovedi demnitate, curaj, bărbăţie, în orice situaţie dificilă ar fi pus, consecvent credinţei în Dumnezeu şi convins că binele învinge rău