Limba romana 5 BASMUL-CARACTERISTICI

BASMUL-CARACTERISTICI

TIMOFTE ELENA ROXANA

CLASA A V-A

Definiţia basmului: 

Este o specie epică în proză (sau în versuri), populară sau cultă, de întindere medie în care forţele binelui se confruntă cu forţele răului. În literatura română basmul îşi are originea în folclor.

Culegători de basme au fost : Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu, Mihai Eminescu. După modelul basmelor populare, scriitorii au creat basme culte: • M. Eminescu – “Făt-Frumos din lacrimă”; • I. Creangă – “Povestea lui Harap-Alb”, “Povestea porcului”; • B. Şt. Delavrancea – “Neghiniţă”; • I. Slavici – “Zâna Zorilor”.

Particularităţi artistice ale basmului 

Basmele au următoarele particularităţi artistice: - elementele reale se împletesc cu cele fabuloase; - folosirea formulelor tradiţionale fără de care opera nuar fi încadrată în specia respectivă; - prezenţa numărului 3 care îşi poate găsi explicaţia înSfânta Treime: eroul trebuie să treacă trei probe, feciorii de împărat sau fetele sunt în număr de trei, există trei zmei, trei palate etc.;

De regulă, basmul are ca intrigă încălcarea interdicţiei sau a sfatului părintesc. Eroul nu ascultă sfatul celor mai bătrâni, de aceea trece prin probele care îl formează ca om.

CONFRUNTAREA DINTRE BINE SI RĂU

Confruntarea dintre bine şi rău are ca deznodământ victoria binelui asupra răului care trădează concepţia populară optimistă conform căreia „adevărul iese întotdeauna la suprafaţă” şi, oricât de mult ar suferi cineva care apără dreptatea şi adevărul, până la urmă va ieşi învingător. Deznodământul fericit este caracteristic basmelor. În literatura noastră populară există un singur basm al cărui deznodământ este, în aparenţă, nefericit, deoarece eroul moare: „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Pentru omul din popor nemurirea este un concept negativ care poate scoate eroul de sub incidenţa normalului. Prin moartea lui Făt - Frumos, se revine la normal.

Caracteristici ale basmului 

Timpul şi spaţiul acţiunii nu sunt precizate, sunt imaginare: a) Timpul (atemporal): „A fost odată ca niciodată…” b) Spaţiul: împărăţia Împăratului Verdeş, tărâmulacesta şi tărâmul celălalt.

Întâmplările sunt reale şi fabuloase, între povestitor şi ascultător, existând o convenţie conform căreia în basm totul este posibil. Apar formule tipice tradiţionale : a) Iniţiale(care ne introduc în atmosfera miraculoasă a basmului conţinând note de umor): „A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti.” b) Mediane (menţin trează atenţia cititorului): „Şi-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este.” c) Finale (indică ieşirea din lumea imaginară): „Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.”

TEMA BASMULUI Toate basmele sunt construite pe o schemă asemănătoare în centrul căreia se află căutarea binelui şi a dreptăţii de către erou (confruntarea bine - rău)

Personajele au însuşiri supranaturale şi reprezintă lupta dintre bine şi rău. a) Eroul (heros) – face parte din lumea reală (Făt-Frumos, Greuceanu, Prâslea etc.) şi reprezintă modelul ideal al flăcăului (frumuseţe, curaj, generozitate, sinceritate, modestie, onestitate, spirit de dreptate). El nu are întotdeauna puteri supranaturale, dar învinge datorită calităţilor sale. La începutul basmului este un neiniţiat, dar va dobândi anumite calităţi în timpul călătoriei: milă, înţelegere, înţelepciune etc. De cele mai multe ori este fiu de împărat (unic sau cel mai mic dintre cei trei), dar apare în poziţie umilă: este transformat (porc, stană de piatră, broască etc.) sau tatăl nu are încredere în el.

b) adversarii (infractorii, antagoniştii) – personaje supranaturale de pe celălalt tărâm care deţin obiecte miraculoase (furate): cloşca cu puii de aur, privighetoarea, merele de aur,soarele şi luna, fata împăratului etc. - (balauri, zmei, zgripţuroaice, căpcăuni, gheonoaie, draci etc.). c) fata împăratului are: fie rol activ (îl pune pe erou la 3 încercări), fie rol pasiv (îi este oferită mâna şi jumătate din împărăţie celui care salvează obiectul furat).

d) adjuvanţii (ajutoarele): • Personaje din lumea reală cu puteri fabuloase: calul (de obicei este calul tatălui, el simbolizând înţelepciunea – prin bătrâneţe, dar şi prin faptul că a mai trecut odată, cu tatăl eroului, prin asemenea întâmplări - , dar şi voce a naturii, deci este superior eroului, deşi i se supune), lup, albină, furnică, peşte, tăune etc. • Personaje fabuloase: Gerilă, Flămânzilă, Sf. Duminică, Sf. Vineri, Faurul Pământului, pitici, uriaşi, zâne etc. • Pot fi obiecte magice: baghetă, pană, aripă, floare, vioară, fluier etc

Pot fi formule magice: abracadabra etc. 

• Substanţe tămăduitoare: apă vie, apă moartă, apă dulce, smicele de măr dulce etc.

• Cifre magice: 3, 7, 9, 12 etc. e) Opozantul (de obicei duplicat): sunt cei 2 fraţi ai eroului (mai mari) care, din invidie şi răutate, fură eroului gloria şi se înfăţişează la împărat ca adevăraţi salvatori. În final ei vor fi demascaţi şi pedepsiţi prin puterea eroului sau prin pedeapsa divină (ordalie). f) Împăratul (1, 2, 3): are rol pasiv (el fiind cel care oferă mâna fetei şi împărăţia drept recompensă) sau rol activ (îl pune pe erou la 3 încercări).

Basmul popular provine dintr-un ritual de iniţiere al tinerilor băieţi pentru a deveni bărbaţi care în societăţile arhaice cuprindea 3 etape : a) Călătoria iniţiatică (= plecarea de acasă a eroului). b) Moartea iniţiatică (=coborârea pe tărâmul celălalt). c) Naşterea iniţiatică (= revenirea pe tărâmul acesta şi încoronarea).

SEMNIFICAŢIA BASMULUI Întotdeauna învinge binele care are o semnificaţie: curajul, onestitatea şi dreptatea înving întotdeauna viclenia, minciuna, laşitatea şi nedreptatea.