Fizica 8 Hazarduri atmosferice

HAZARDURI NATURALE

HazardURI atmosferice

HazardURI atmosferice

Schimbarea climei;

Seceta;

Uraganele;

Zapada şi gheaţa;

Furtunile;

Tornadele;

Incendiile.

1. Schimbarea climei

Toate regiunile planetei prezintă riscul să fie influenţate de hazardele produse de schimbarea climei. Cu o mărire a temperaturii globale, este foarte posibil ca atât numărul cât şi intensitatea furtunilor să se mărească în multe regiuni ale lumii. Este de asemenea posibil ca multe regiuni aride să devină şi mai uscate şi să înceapă să se extindă.

Riscul depinde de natura schimbărilor în circulaţia atmosferică şi de caracteristicile mediului local. Ciclul hidrologic al Pământului este atât de dinamic încât în prezent nu este posibil să se prezică efectele schimbării climei într-o locaţie specifică în viitor.

Principala cauză a schimbării climei o reprezintă gaura mereu crescândă formată în stratul de ozon şi efectul de seră.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

2. Seceta

Un hazard natural poate fi cauzat şi de lipsa unui element natural, cum ar fi ploaia în cazul secetei. Seceta reprezintă o perioadă extinsă de precipitaţii sub nivelul normal şi golirea depozitelor de apă din sol. Mai simplu, aceasta se întâmplă atunci când mai multă apă este luată dintr-un rezervor decât cea adăugată.

Acesta este de obicei rezultatul unei combinaţii de persistenţa a presiunii mari într-o regiune, care produce cer senin cu precipitaţii puţine sau inexistente şi folosirea excesivă a apei pentru activităţile umane.

Rezultatele secetei pot fi micşorarea lanurilor, micşorarea calităţii şi existenţei apei de băut şi micşorarea rezervelor de hrană. Astfel, atunci când populaţia e în continuă creştere şi cererea de apă şi hrană e şi ea mare, implicaţiile secetei devin din ce în ce mai serioase.

De asemenea, vegetaţia moare datorită secetei, riscul incendiilor creşte, ameninţând locuinţe, lanuri şi vieţi. Seceta cauzează şi deşertificarea sau mărirea deşerturilor planetei.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

3. Uraganele

Cicloanele tropicale sunt celule de mică presiune mult intensificate care au originea şi işi petrec majoritatea „vieţii” în oceane. În Oceanul Atlantic, ele sunt numite uragane, în Oceanul Pacific sunt numite taifune.

Sunt alimentate de temperaturi mari şi aer umed; atunci când un uragan se mişcă spre uscat, tinde să-şi piardă din intensitate. Furtunile tropicale devin uragane atunci când vântul trece de 74 km/h. În timpul unui uragan uşile şi ferestrele caselor sunt sparte de pietrele adunate de vânturile ce se rotesc în mijocul lor. În unele cazuri, uraganele produc vortexuri ce seamană cu cele ale tornadelor, care pot distruge, în totalitate, clădiri întregi. Ploaia torenţială şi valurile pot cauza inundaţii de-a lungul coastelor, ameninţând vieţi şi proprietăţi private.

Erodarea coastelor şi chiar incendiile pot fi cauzate de uragane. De asemenea, uraganele cauzează contaminarea apei potabile şi întreruperea serviciilor utilitare (electricitate, gaze, comunicaţii, transport).

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

4. Zăpada şi gheaţa

În atmosfera înaltă, ploaia este adesea iniţial îngheţată sub formă de zăpadă sau gheaţă, chiar şi vara. Iarna, temperaturile din atmosfera joasă permit precipitaţiilor să rămână în formă solidă.

Zăpada şi gheaţa sunt bine cunoscute hazarde pentru cei care trăiesc în zonele muntoase sau în regiunile nordice la 350 altitudine.

Întreruperea prelungită a curentului electric, accidente rutiere, întârzierea transporturilor şi şosele periculoase sunt cauzate de zăpadă şi gheaţă în perioada de iarnă. Zăpada poate fi umedă, cauzând condiţii de apă şi inundaţii sau solidă, în combinaţie cu ploaia cauzând polei.

Zăpada solidă duce la ger şi viscol, combinată cu vânturile înalte. În multe regiuni muntoase, avalanşele sunt un hazard comun provocat de zăpadă. Când depozite mari de zăpadă încep să se topească, inundaţiile devin un hazard iminent pentru populaţiile ce trăiesc în vale.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

5. Furtunile

Furtunile sunt straturi organizate de aer cald şi umed care au fost forţate să se ridice şi să producă fulgere şi tunete. Ele sunt caile frecvente ale naturii de a echilibra cantitatea de energie din atmosferă.

Furtunile pot crea mai multe fenomene periculoase: ploaie torenţială, vânturi puternice, grindină, fulgere şi tornade.

Într-o furtună, se produce mişcarea aerului pe verticală şi o vastă cantitate de energie este transferată. Vânturile din urma unei furtuni la suprafaţă, ajung la 80 km/h. Pietrele grindinei pot cauza pagube imense lanurilor şi proprietăţilor în doar câteva secunde şi pot răni oameni şi animale. Precipitaţiile produse sunt de obicei intense dar de scurtă durată - inundaţiile sunt asociate cu acest tip de precipitaţii. Fulgerele sunt responsabile de multe victime în fiecare an. De asemenea, ele cauzează incendii care ameninţă vieţi şi locuinţe omeneşti. Întreruperea curentului cauzată de fulger sau vânturi poate cauza o întrerupere pe scară largă a activităţilor zilnice ale oamenilor.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

6. Tornadele

Tornadele sunt coloane de aer ce se rotesc repede, asociate cu puternice furtuni. O singură furtună poate cauza mai multe tornade, iar o tornadă poate avea mai multe vortexuri. Vântul este principala ameninţare în cazul unei tornade, cu viteze care depăşesc 330 km/h. Aceste vânturi puternice pot distruge rapid clădiri şi, în unele cazuri, întregi comunităţi. Grindina este şi ea asociată cu furtunile tornadice şi este de asemenea capabilă să cauzeze pagube enorme în scurt timp.

Tornadele se pot deplasa cu până la 100 km/h şi rămân la sol pentru câteva minute. Majoritatea tornadelor apar între orele 16oo şi 1800, atunci când atmosfera joasă este instabilă.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

7. Incendiile

Ca şi inundaţiile cauzate de pânza freatică, incendiile în păduri şi în regiunile sălbatice sunt normale în multe ecosisteme. De fapt, focul joacă un rol foarte important în unele ecosisteme ca preeriile sau savanele de stejar. Totuşi, atunci când focul ameninţă vieţile omeneşti sau proprietăţi, este considerat un hazard natural.

Pe lângă ameninţările normale ale flăcărilor fierbinţi ce cauzează arderea materialelor, focul poate trimite cantităţi vaste de cenuşă în atmosferă, cauzând inhibiţia dezvoltării plantelor, reducând vizibilitatea şi intervenind în probleme ale aparatului respirator.

Poate fi şi locul propice pentru instalarea alunecărilor de teren, prin distrugerea vegetaţiei şi lăsând regiunile de deal vulnerabile la căderi masive de precipitaţii după ce focul s-a stins. Incendiile în păduri şi regiuni sălbatice sunt incendii care se extind pe mulţi kilometri şi care ard zile întregi şi sunt cauzate de fulgere sau activităţi umane ca fumatul sau focurile de tabără.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Elena David