Ed.sociala 6 stop bullying

STOP BULLYING! 

TOȚI DIFERIȚI, DAR TOȚI EGALI ÎN DREPTURI.

Prof. Jinaru Isabela

BULLYING- considerații teoretice-

A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional.

Dardel Jaouadi

Bullying-ul: comportamentul agresiv, tachinarea, izolarea, răspândirea de zvonuri false

Bullying-ul: comportamentul agresiv, tachinarea, izolarea, răspândirea de zvonuri false

Expresii precum:” Pleacă de aici!!, Cu tine nu ne jucăm/ cu tine nu vorbim!”, ” Ha-ha-ha, ce urât este desenul tău!”, „Dacă o chemi și pe ea, eu nu vin!”,” Adu-i și lui R. ceva să nu ne mai bată!”......, sunt exemple de expresii pe care le auzim des și care țin de un nou cuvânt ce poartă numele de bullying.

Provenit din englezescul „bully”(bătăuș, huligan), termenul de bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care este menit să provoace disconfort sau durere, implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, care se manifestă repetitiv. Este un termen umbrelă care înglobează o serie de comportamente agresive prin intermediul cărora un copil încearcă să obţină unele beneficii cum ar fi: apreciere, valorizare, atenţie din partea celorlalţi colegi sau chiar o serie de bunuri. Se deosebeşte de celelalte tipuri de comportamente agresive (lovit, smuls, împins, înjurat) prin faptul că nu apare ca reacţie la anumite emoţii de disconfort (furie, tristeţe, etc).

Bullying-ul: comportament agresiv, intenționat, repetitiv care este menit să provoace disconfort sau durere

Cele mai frecvente forme de bullying sunt: tachinarea (ex. „aragaz cu patru ochi” pentru copiii care poartă ochelari, „balenă” pentru copiii care au o greutate mai mare, „girafă” pentru copiii mai înalţi, „sărac” pentru copiii cu posibilităţi financiare mai reduse), -izolarea unui copil („Nu vorbiţi cu ea!”; „Nu ai ce căuta aici!”), împrăştierea de zvonuri false. 

Dimensiuni ale fenomenului de bullying:

• bullying fizic, care include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, distrugerea / deposedarea de obiecte personale; • bullying verbal,  include (dar nu se limitează LA) comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut rasist; • bullying social, adesea ascuns, greu de identificat / recunoscut, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică, care include comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa; • cyberbullying, ascuns sau evident, care  se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie. include comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.)

Într-o situație de bullying toți copiii sunt victime:

- cel care suferă consecința directă a agresivității și

- cel care este autorul comportamentului violent, pe care l-a învățat cu siguranță fiind la rândul său martor sau victimă într-un alt context de viață cât

- și cel care asistă neputincios și învață (în mod eronat) că școala sau cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar cei puternici supraviețuiesc.

Un portret robot al agresorului ar desemna o persoană care caută să atragă atenția, chiar și printr-un comportament negativ, să devină cunoscută sau populară cu orice preț, care se simte importantă, puternică, atunci când „supune” pe cineva mai slab; pentru o altă persoană, comportamentul de bullying reprezintă o cale uşoară de a fi percepută de către ceilalţi ca fiind „cool” (nevoia de integrare este atât de mare, încât copiii pot să se comporte astfel pentru a fi acceptaţi de copiii cu o popularitate mai mare), dar putem vorbi și despre copii care vin la rândul lor din familii cu probleme sau dezorganizate, unde au învățat că violența este o rezolvare, o modalitate de răspuns; sau despre copii care se tem să nu devină la rândul lor victime și trec de partea agresorilor, care poate vor să impresioneze liderul grupului, care pot căuta deopotrivă putere, atenție, răzbunare sau distracție, dar în toate formele suferă la rândul lor de o slabă încredere în forțele proprii și simt că se pot impune numai prin forță, sau mai există şi categoria copiilor care interpretează greşit diferenţele culturale şi etnice. Martorii sunt cei care asistă pasiv la astfel de acțiuni. Aceștia fie pot încuraja agresorii, și atunci sunt parte activă a interacțiunii deși nu sunt ei cei care „dau cu piatra”, fie intervin în apărarea victimei, fie nu fac nimic, iar în acest caz de fapt ei încurajează agresorul să continue. De ce aleg unii copii să nu facă nimic? Pentru că deși nutresc sentimente de vinovăție și neputință, și ar dori cumva să ajute victima, teama de a fi asociați cu aceasta și de a-și pierde statutul sau a deveni ei înșiși victime îi paralizează.

În concluzie, este foarte important să vorbim cu copiii despre acest fenomen, să-i sprijinim, să găsim și să învățăm metode de combatere a acestui comportament.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

VĂ MULȚUMESC pentru atenție!Prof. Jinaru Isabela

Bibliografie: https://inteligentaemotionalasite.wordpress.com/2017/10/17/bullying-ul-comportamentul-agresiv-tachinarea-izolarea-raspandirea-de-zvonuri-false/?blogsub=subscribed#blog_subscription-7