Simbolurile păcii în lume
21 septembrie- ziua mondială a păcii
a
Om si societate / Educatie socială / Cl a VII-a · 7 slide-uri
Înapoi la materialele din folderSimbolurile păcii în lume
21 septembrie- ziua mondială a păcii
a
Porumbelul cu ramura de măslin în plisc este simbolul speranţei, al pământului nou, al începutului. Ramura de măslin e reprezentativă pentru pace, nu doar pentru poporul evreu, ci şi pentru islamici şi pentru grecii antici.
Steagul alb înseamnă mai degrabă „hai să facem pace”, decât o afirmaţie generală a păcii. E simbolul armistiţiului, al predării paşnice. Prima oară a fost folosit în timpul dinastiei chineze Han, apoi de romani, în primele secole ale erei noastre (când în loc de steag se mai fluturau şi crenguţe de măslin, în acelaşi scop).
O expresie împrumutată de la indienii din America de Nord, a fuma pipa păcii reprezenta iniţial o ceremonie spirituală în care rugăciunile erau trimise în ceruri prin fum. Odată cu apariţia omului alb, care a fost ocazional invitat prieteneşte la ceremonia fumatului pipei, semnificaţia s-a restrâns la un gest reprezentativ pentru armistiţiu, pentru „făcutul pacii”.
Originea sa, foarte îndepartată, pare să fie lupta de la Agincourt, când se zice că francezii declaraseră că după ce vor învinge, tuturor arcaşilor englezi li se vor tăia degetele (indexul şi mijlociul, folosite la încordatul arcului). Englezii însă au iesit învingători şi ca dovadă arătau cele două degete intacte, ridicate.
V de la victorie, care aduce după ea pacea, a devenit un semn popular în al Doilea Război Mondial (prin imaginea lui Winston Churchill) şi mai ales în anii ’60, în timpul demonstraţiilor pentru pace.
A fost iniţial simbolul campaniei engleze pentru dezarmare nucleară, ceea ce după experienţa bombardamentelor din al Doilea Război Mondial a devenit o necesitate a păcii, astfel încât demonstraţiile şi marşurile pentru pace din anii ’60 l-au adoptat, mai ales după importarea sa în State.
Originea lui stă în suprapunerea iniţialelor D si N (de la dezarmare nucleară).
Realizat de prof.Jinaru Isabela