Modelul francez semi-prezidențial Prof. Jinaru Isabela
1. Modelul francez semi-prezidențial Prof. Jinaru Isabela
Citește textul slide-ului
2. La începutul secolului XX, Franța era o
Citește textul slide-ului
La începutul secolului XX, Franța era o democrație liberală de tip parlamentar, unde esența puterii aparținea Parlamentului ales, în detrimentul guvernului. Instituțiile franceze aveau 2 trăsături majore:
- supremația Camerei Deputaților
- estomparea puterii executivului față de cea a corpurilor legislative
3. Republica a V-a franceză şi instituțiile ei
Citește textul slide-ului
Republica a V-a franceză şi instituțiile ei
După 1945, Franța era afectată de război, sarcina guvernului fiind de a reface țara prin redresarea economiei şi adoptarea noilor instituții. Aceasta a fost perioada celei de-a IV-a Republici.
Constituția din 1958, care marca începutul celei de-a V-a Republici, a fost rezultatul unui compromis între generalul de Gaulle, care dorea să întărească autoritatea statului şi liderii partidelor politice, care se luptau pentru menținerea regimului parlamentar.
4. Definirea rolului său era desigur conformă cu tradițiile
Citește textul slide-ului
Definirea rolului său era desigur conformă cu tradițiile republicane : el asigura prin arbitrajul său funcționarea regulată a puterilor publice și continuitatea statului și era garantul independenței naționale și al integrității teritoriului.
Elementele de noutate erau puterile de care dispunea pentru a juca acest rol : dreptul de a dizolva Adunarea Națională și posibilitatea de a consulta țara prin referendum în caz de amenințare adusă cadrelor instituționale, independenței naționale sau integrității teritoriului.
5. În fața acestui președinte, preprogativele
Citește textul slide-ului
În fața acestui președinte, preprogativele Parlamentului constituit din două camere, au fost puternic limitate.
Adunarea Națională avea un control strict reglementat asupra guvernului, interpelările au fost suprimate, guvernul nu putea fi răsturnat decât printr-o moțiune de cenzură ce obținea majoritatea absolută.
6. Senatul avea un rol de confirmare a
Citește textul slide-ului
Senatul avea un rol de confirmare a legilor. Practica politică făcea din guvern o emanație a Președintelui Republicii. Acesta din urmă este cel care numea primul ministru și miniștrii și punea capăt mandatelor acestora. Rolul Adunării se rezuma la a aproba programul de guvernare.
7. Generalul de Gaulle a preferat să se
Citește textul slide-ului
Generalul de Gaulle a preferat să se adreseze direct țării prin discursuri, vizite, conferințe de presă și mai ales referendumuri, care constituiau atât întrebări puse francezilor pe subiecte precise, cât și dovezi de încredere față de șeful statului care reînnoia astfel periodic, prin vot universal, propria sa legitimitate.
8. Criza din Franța (1958)
Citește textul slide-ului
Criza din Franța (1958)
9. Realizările regimului de Gaulle
Citește textul slide-ului
Realizările regimului de Gaulle
Charles de Gaulle (n.20 noiembrie 1890) a luat parte la Primul Razboi mondial, terminând Școala Superioară de război în anul 1924. S-a aflat in reprize distincte în miezul evenimentelor interne și internaționale:
-fruntaș al Rezistenței (1940-1944)
-șef al guvernului provizoriu (1944-1946)
-prim ministru (1958-1959)
-președinte (1959-1969)
10. În anii săi de președinție a Republicii
Citește textul slide-ului
În anii săi de președinție a Republicii franceze , a impulsionat politica franceză în ansamblul ei , având doar 3 prim- miniștri. Charles de Gaulle a încheiat decolonizarea , astfel coloniile din Africa au devenit independente în anul 1960. Algeria și-a obținut independența prin semnarea acordului de la Evian în 1962.