Ed.sociala 7 Modelul parlamentar englez

VARIANTELE DEMOCRAȚIEI LIBERALE

MODELUL PARLAMENTAR ENGLEZ

Prof. Jinaru Isabela

MONARHIA CONSTITUȚIONALĂ

Este o formă de guvernare monarhică ce face parte dintr-un sistem constituțional care acceptă un monarh ereditar sau ales în funcția de șef de stat.

Are la bază principiul separaţiei puterilor în stat.

Monarhul este şeful statului;

Atribuţiile monarhului sunt reglementate prin constituţie;

O principală atribuţie este numirea primului- ministru;

Majoritatea statelor monarhice adoptă principiul monarhiei britanice parlamentare ,,regele domneşte dar nu guvernează.” Monarhii constituţionale sunt: Marea Britanie, Spania, Suedia, Danemarca, Norvegia, Belgia.

Context

Situația gravă din timpul Primului Război Mondial a determinat accentuarea controlului de stat și centralizarea puterii politice în Anglia. Această experiență nu a slăbit adeziunea britanicilor față de democrație. Tulburările economice persistente din anii 1920 și condițiile de criză create de marea criză economică nu au împiedicat dezvoltarea instituțiilor britanice democratice. Astfel, pe la sfârșitul anilor 1930, Anglia era un stat pe deplin democratic.

Anglia, Primul Război Mondial

REGIMUL PARLAMENTAR

În Europa, democrația liberală a îmbrăcat forma regimului parlamentar. În acest tip de regim preponderența aparținea adunării legislative alese.

Acest regim a constituit substanța democrațiilor liberale în Anglia și Franța.

Preponderența Parlamentului a făcut ca partidele politice, care desemnau candidații pentru alegeri, să fie veritabili actori ai puterii.

VIAȚA POLITICĂ

Viața politică a Marii Britanii în secolul al XIX-lea fusese marcată de alternanța celor două mari partide la putere:

conservatorii și liberalii.

1900- fondat Partidul Laburist- perturbă echilibru bipartid existent și o sciziune a Partidului Liberal în 1916 a reușit să deregleze sistemul bipartit.

Conservatorii au dominat această perioadă marcată de declinul Partidului Liberal și ascensiunea Laburiștilor.

Marea Britanie și-a conservat după II R.M. instituțiile antebelice. Teama de revenire la perioada de criză și de somaj dintre cele două războaie a dominat alegerile din 1945

La alegerile din 1945:

Conservatorii mizau pe prestigiul lui Churchill.

Laburiștii propuneau un program de reforme economice și sociale inspirat din raportul liberalului Beveridge în 1942. Ei preconizau instaurarea unui „stat providențial”, care urma să asigure bunăstarea fiecărui cetățean.

Instituții

Puterea executivă aparține monarhului (din 1952 – Elisabeta a II-a) și guvernului (cabinetului).

Regalitatea: monarhul este șeful statului, simbolul continuității.

Prim-ministrul este șeful partidului majoritar care câștigă alegerile și este numit de monarh.

Cabinetul este format din miniștri și responsabil în fața Parlamentului. Cabinetul împarte inițiativa legislativă cu Parlamentul.

Puterea legislativă aparține Parlamentului bicameral format din:

Camera Comunelor aleasă prin vot universal pe 5 ani.

Camera Lorzilor – membri săi nu sunt aleși de popor

Parlamentul - adoptă legile şi votează bugetul de stat.

Winston Churchill

om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial.

SEMNIFICAȚII, IMPACT ȘI PERSPECTIVE

Pentru statele europene, dar și din afara Europei, modelul englez a reprezentat un element la care au aspirat și alte state, care la momentul respectiv nu întruneau elementele necesare instaurării acestui regim politic.

Modelul politic parlamentar s-a încadrat în cerințele democrației liberale, reușind să se mențină fără întrerupere în Marea Britanie, chiar și în perioadele când în alte state cu tradiție democratică s-au afirmat regimuri autoritare sau totalitare.

Parlamentul englez

PERSONALITATE

Alegerile din 1979 din Marea Britanie au fost câștigate de conservatori. Țara a fost condusă prima dată de către o femeie, care devine prim-ministru, Margaret Thatcher, șeful Partidului Conservator. Avea 53 de ani și a urmărit să aplice o politică liberală și a fost pregătită să lupte pentru ideile sale.