Istorie 6 Reforma si contrareforma

Reforma și contrareformaProf. Hotea Vasilica

PRECURSORII

GIORLAMO SAVONAROLA

Critică corupţia şi decadenţa moravurilor societăţii din vremea sa.

A fost torturat şi condamnat la moarte pentru erezie.

Erasmus din Rotterdam

Cunoscut umanist, foarte credincios, dorea o reînnoire a bisericii, fără însă a provoca mari schimbări.

JOHN WYCLIF (1328-1384)

Preot şi profesor la Universitatea din Oxford, a criticat abuzurile Bisericii Catolice şi a susţinut că aceasta nu are rol de intermediar între Dumnezeu şi credincioşi.

JAN HUS

Rectorul Universității din Praga, cerea clerului să renunţe la viaţa luxoasă pentru a imita pe Iisus şi pe apostolii săi.

A fost ars pe rug ca eretic.

Reforma religioasă

I. Definiție

Reforma a fost o amplă mișcare social-politică și ideologică în sec. XVI, îndreptată împotriva Bisericii Catolice..

- Reforma a produs separarea unor noi biserici creştine (luterană, calvină, anglicană) de cea catolică.

II. Cauzele reformei

a) religioase:

- bogăția excesivă a preoţilor care uitaseră de smerenia şi simplitatea cerute de preceptele creştine;

- cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti;

- vânzarea indulgenţelor;

- viaţa scandaloasă a unor papi (Alexandru VI Borgia) și luxul în care trăia clerul înalt.

Indulgenţă= taxe pentru răscumpărarea păcatelor.

În Germania, călugărul Tetzel se ocupa cu vânzarea indulgențelor. Acesta spunea că indulgenţele au efect imediat şi sigur: „îndată ce banul sună în cutie, sufletul zboară spre cer”.

b) economico – sociale:

- taxele mari către Biserică

- privilegiile de care se bucura Biserica (imunitate și scutiri de obligații fiscale)

- acumularea şi folosirea proprietăţilor de pământ în mod neonest de către clerul catolic

- burghezia dorea o biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi un calendar cu mai puţine sărbători

Imunitate= privilegiul de a fi beneficiat de exceptarea de la supunerea față de legile statului (de ex. exceptarea de la plata impozitelor, privilegiul de a avea o jurisdicție specială etc)

c) culturale: - apariţia noilor curente – Renaşterea şi Umanismul – care cultivau încrederea în forţele creatoare ale omului şi care au zdruncinat credinţa în dogmele Bisericii; tipărirea cărţilor în limbile naţionale.

Vânzarea indulgențelor

Scrisoare de indulgență

III. Inițierea Reformei

- Iniţiatorul Reformei este considerat a fi Martin Luther (1483-1546), cleric și profesor de teologie la Universitatea din Witenberg;

- el a afişat pe uşa catedralei din Wittemberg (oct. 1517) 95 de teze în care se pronunţa împotriva vânzării indulgenţelor şi consemna măsurile propuse pentru refacerea încrederii oamenilor în Biserică;

- tipărite tezele sale au fost răspândite în întreaga Germanie; Luther a fost excomunicat de papă și declarat în afara legii;

- ascuns de unul dintre principii germani la castelul Wartburg, Luther traduce Biblia în limba germană;

- deși a atacat biserica catoloică Luther nu a cerut desființarea cultului religios, el l-a adaptat cerințelor societății care dorea o biserică simplă și puțin costisitoare; reforma a fost îmbrățișată și de principii germani care râvneau la averile bisericii;

- mișcarea de Reformă a dus la apariția unei noi confesiuni protestantismul, denumit astfel pentru că la Dieta de la Speyer din 1529, principii adepți ai lui Luther au „protestat” împotriva hotărârilor luate de catolici.

Cele 95 de teze - 1517

Wartburg- Castelul în care s-a refugiat Martin Luther

Camera în care a tradus Biblia

Biblia lui Luther

REFORMELE PROTESTANTE

- noua confesiune s-a răspândit și în afara Germaniei, în Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda;

- ulterior Reforma a pătruns și în Elveția prin opera a doi predicatori Ulrich Zwingli (1484-1538) și Jean Calvin;

Zwinglianismul

inițiatorul Urlich Zwingli ;

critica fastul și abuzurile bisericii catolice;

considera că religia creștină trebuie să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu ;

doctrina sa este asemănătoare cu lutheranismul.

respinge teoria realistă cu privire la pâine şi vin ca manifestări ale trupului şi sângelui lui Iisus Hristos.

- nu recunoaşte ca sacramente nici botezul nici împărtăşania.

ULRICH ZWINGLI

(1484-1531)

Luteranismul

- a fost promovat de Martin Luther;

- a promovat teoria mântuirii prin credință;

- fiecare credincios care studiază Biblia poate descoperi adevărul despre divinitate;

- sursa credinței – Sfânta Scriptură;

- desființarea cultului Fecioarei Maria;

- desființarea ordinelor călugărești;

- desființarea celor șapte taine (se mențin doar botezul și împărtășania);

- secularizarea (confiscarea) averilor mănăstirești;

- nerecunoașterea autorității papei.

MARTIN LUTHER (1483 – 1546)

Calvinismul

- a fost promovat de Jean Calvin;

- a susținut desființarea ordinelor călugărești, secularizarea averilor acestora și înființarea de școli, spitale și orfelinate în locul acestora;

- a susținut teoria predestinării,

- primatul absolut al Bibliei ca sursă a adevărului;

- simplificarea ritualului bisericii;

- mântuirea nu este hotărâtă de fapte bune, ci doar de voința lui Dumnezeu;

- principii morale stricte ( interzice dansul și jocurile de noroc)

Anglicanismul

- a fost impus de regele Henric al VIII-lea Tudor → „Cele 39 de articole”;

- 1534 → devine șef al Bisericii Anglicane

- a susținut desființarea ordinelor călugărești, secularizarea averilor mănăstirești și dreptul de a se căsători de mai multe ori.

- dogma și liturghia catolică;

- nu mai recunoștea autoritatea papei;

- Biblia a fost tradusă în limba engleză;

- mănăstirile au fost desființate, iar bunurile lor confiscate;

-1534 – Actul de Supremație – Biserica engleză devenea independentă de papă, dar intra sub autoritatea regelui;

- preia elemente al calvinismului;

Henric al VIII- lea Tudor

( 1504 – 1547)

Reforma populară

- țărănimea, aflată sub puterea nobililor, supusă plăţii a numeroase taxe, lipsită de sprijinul clerului, a aderat la ideile lui Martin Luther imprimându-le un conţinut social. Aşa a apărut Reforma populară.

- între 1524 -1525 a avut loc războiul ţărănesc german condus de Thomas Münzer, călugăr din clerul inferior.

- a fost reprimat sângeros de către principii germani. Mii de sate au fost distruse şi zeci de mii de ţărani ucişi. Münzer a fost prins, torturat şi decapitat.

Thomas Münzer

ZONELE DE RĂSPÂNDIRE A REFORMEI

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Contrareforma

I. Contrareforma sau Reforma Catolică

- a fost o mișcare inițiată în anul 1545, de către Papa Paul al III-lea și a avut sprijinul monarhilor catolici din Spania și Imperiul Habsburgic, împotriva răspândirii Reformei Protestante

- în acest sens a fost convocat Conciliul de la Trento (1545-1563), în cadrul căruia au fost adoptate următoarele măsuri:

- precizarea strictă a doctrinei bisericești;

- reorganizarea învățământului bisericesc;

- celibatul;

- slujba în limba latină;

- Papa era recunoscut în continuare ca unicul conducător al Bisericii catolice.

Conciliul de la Trento

- pentru preîntâmpinarea răspândirii ideilor Reformei, catolicii au creat Congregaţia Indexului, care avea ca scop examinarea tuturor scrierilor cu caracter religios sau laic şi alcătuirea unor liste cu cele interzise catolicilor, numite Index.

- un alt mijloc de luptă împotriva Reformei a fost Inchiziţia; Ignaţiu de Loyola-fondatorul ordinului religios – Compania lui Iisus.

- Membrii acestui ordin-iezuiții- au acționat ca predicatori, misionari ai catolicismului, pe care l-au răspândit din America Latină până în Asia.

Inchiziția

Instituţie a Bisericii Catolice, creată în 1183 pentru pedepsirea ereticilor şi a celor ostili catolicismului.

- avea rolul de a judeca pe eretici.

- pedeapsa primită de cei vinovați de erezie era condamnarea la moarte → ardere pe rug.

- eretic = persoană care renunța la catolicism pentru a trece la o religie protestantă.

Indexul

- cuprindea o serie de cărți care erau interzise catolicilor să le citească;

- pedeapsa era, de obicei, arderea pe rug.

Ordinul cavalerilor iezuiți

- denumire oficială → Societatea lui Iisus;

- a fost fondat în 1534 de un grup de studenţi ai Universităţii din Paris, în frunte cu Ignaţiu de Loyola;

- Ordinul a fost aprobat pe 27 septembrie 1540 de papa Paul al III-lea, prin Bula „Regimini militantis Ecclesiae”;

- s-a remarcat prin întemeierea de școli și acțiuni de misionarism, mai ales în America.

Ordinul Societatea Iisus

Ignațiu de Loyola

Misionarism iezuit

II. Războaiele religioase

- neînțelegerile religioase au dus la declanșarea unor conflicte violente pe parcursul sec. XVI: războiul țărănesc german (1524-1525) sau războaile religioase din Franța (1562-1598)

III. Urmările Reformei

- a slăbit unitatea creștinătății occidentale, dar și a creștinătății în general;

- a determinat apariția a numeroase conflicte între protestanți şi catolici;

- extinderea Reformei în mai multe țări;

- simplificarea cultului religios;

- înlăturarea fastului din biserici;

- introducerea limbii germane în locul limbii latine în oficierea cultului;

- Germania s-a divizat din punct de vedere religios – religia seniorului a devenit și religia supușilor.