Istorie 7 Primul razboi mondial

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Prof. Hotea Vasilica

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Premisele și izbucnirea Primului Război Mondial

Marile puteri politico-militare ale vremii erau aliate în două blocuri politico-militare rivale: TRIPLA ALIANȚĂ sau PUTERILE CENTRALE (Germania, Austro-Ungaria, Turcia) și TRIPLA ÎNȚELEGERE sau ANTANTA (Franța, Rusia, Anglia, la care s-au adăugat în 1915 Italia și 1916 România).

Existau și rivalități speciale:

între Anglia și Germania (în plan economic și al înarmărilor navale),

între Germania și Franța (istorice și teritoriale)

între Austro-Ungaria și Rusia (pentru controlul Balcanilor)

Între Rusia și Turcia (religioase, teritoriale în zona Mării Caspice și Caucaz)

Pretextul războiului a fost data de asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand de Habsburg, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, la Sarajevo (28 iunie 1914) de către un student bosniac, Gavrilo Prinzip. Jocul alianțelor și declarațiile de război reciproce au făcut ca până la 23 august 1914, războiul să devină unul mondial.

Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand

ALIANȚELE MILITARE ÎN 1914

Bazați pe convenția militară din 4/17 august 1916 încheiată la București cu puterile Antantei (Franța, Rusia, Anglia și Italia), românii au intrat încrezători în Ardeal, crezând că trupele ruse din Galiția și Bucovina le vor acoperi mișcarea printr-o puternică ofensivă, că generalul Sarrail va iniția altă ofensivă cu trupele sale de la Salonic iar aprovizionarea României cu armament și muniții va fi ritmică și îndestulătoare.

Nimic din toate acestea nu a fost să fie: ofensivele în cauză, care ar fi ușurat misiunea trupelor române și ar fi atras spre ele mari forțe ale adversarului au fost aproape nesemnificative, iar aprovizionarea cu armament și muniții a României a lăsat mult de dorit. În plus, generalii francezi credeau că Germania nu va putea trimite în ajutorul Austro-Ungariei decât trupe slabe și puține, iar Germania a trimis împotriva României trupe de elită și îndestulătoare, conduse de doi generali eminenți:

August von Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”, aplică trupelor române în sud înfrângerea de la Turtucaia (6 septembrie 1916), înfrânge trupele române, ruse și divizia voluntarilor sârbi dinDobrogea iar pe 10/23 noiembrie 1916 trece în nordul Dunării, pe la Zimnicea.

Erich von Falkenhayn, comandantul armatei a IX-a germane, care scoate în două săptămâni trupele române din Transilvania, în special prin luptele de la Sibiu (13-16 septembrie 1916), munții Perșani și Brașov (16-25 septembrie 1916).

Ulterior, trece Carpații și, împreună cu forțele lui August von Mackensen, câștigă bătălia de la Neajlov-Argeș sau „bătălia Bucureștilor” (16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916), soldată cu căderea Bucureștiului și retragerea familiei regale, guvernului, parlamentului, armatei și a unei părți a populației civile spre Moldova.

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Intrarea României în război și înfrângerea sa

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Județul Putna intră sub urgia războiului

Pierderea luptelor de ariergardă de la Cricov și Ialomița au aduse trupele române și ruse pe linia Râmnicu-Sărat – Viziru (10-14 decembrie 1916) și, prin forța împrejurărilor, pe linia județului Putna.

Din acest motiv au loc, aproape concomitent, trei bătălii: bătălia de la Râmnicu Sărat (14-27 decembrie 1916), dată de trupele ruso-române în principal împotriva armateia a IX-a a lui Erich von Falkenhayn, bătălia de la Cașin (22-31 decembrie 1916), dată de către Armata I Austro-ungară a arhiducelui Joseph împotriva trupelor române și ruse și bătălia de la Focșani și de pe Siret (31 decembrie 1916-10 ianuarie 1917).

Toate aceste bătălii au fost pierdute de către forțele româno-ruse.

În bătălia de la Râmnicu Sărat, cele două grupări de forțe ale armatei române au fost poziționate pe teritoriul județului Vrancea astfel: grupul Vrancea-Oituz (general Constantin Cristescu) și Brigaza 7 mixtă Vrancea (colonel Alexandru Sturza).

În bătălia de la Cașin, greul luptelor este dus de Brigada a 7-a mixtă, poziționată pe aliniamentul celor

2 Tișițe, Lepșei, Putnei, Nărujei și Zăbalei. Zone militare importante pentru această brigadă și pentru

județul Putna: aliniamentele Soveja-Dragosloveni și Răchitașu-Gura Văii.

În bătălia de la Focșani și de pe Siret se remarcă aceeași Brigadă a 7-a mixtă din partea rușilor grupul

general Mannerheim (viitorul președinte al Finlandei) din sectorul Vrancea, pe aliniamentul Năruja-Zăbala-Soveja și Brigada a 7-a Mixtă, care se retrage de pe pozițiile de la Răchitașu fără luptă, fapt care

compromite pozițiile româno-ruse

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Luptele de la Mărăști (11-24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

Operațiune ofensivă a trupelor Armatei a II-a române conduse de generalul Alexandru Averescu împotriva forțelor austro-ungare și germane ale generalui Karl Christof Friedrich von Gerok.

Luptele s-au finalizat printr-o strălucită victorie tactică, care a condus la eliberarea unui teritoriu de aproximativ 500 km pătrați și 30 localități de pe teritoriul județului Putna.

Între acestea, conform cărților și hărților militare disponibile, se detașează următoarele: Mărăști, Răcoasa, Gogoi, Voloșcani, Irești, Roșculești, Rotilești, Câmpuri, Ciuruc, Vizantea, Găurile, Negrilești, Topești, Vidra, Rotilești, Valea Sării, Soveja.

Puncte strategice importante în aceste lupte au fost Poiana Încărcătoara (la nord-vest de Mărăști), Dealul Momâia (la sud-vest de Răcoasa), Dealul Răchitașului și dealul Teiușului (la vest de Mărășești), vârful Sboina Neagră (la vest de Mărășești).

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Luptele de la Mărășești (24 iulie/6 august – 21 august/3 septembrie 1917)

Luptele de la Mărășești fac parte din ceea ce germanii numesc „bătălia de pe străpungere de pe Milcov și Șușița” iar românii „bătălia de la Mărășești”. Operațiune defensivă strălucită a trupelor române și ruse, care au împiedicat cucerirea Moldovei și scoaterea României din război.

Victorie strategică a trupelor române și ruse, în care greul bătăliilor a fost dus de Armata I română, condusă succesiv de generalii Constantin Cristescu și Eremia Grigorescu.

Bătălia a avut 4 etape.

În etapa a 3-a, cea mai importantă, care a avut punctul culminant în bătălia de la pădurea Răzoare (6/19 august), cad în luptă căpitanul Grigore Ignat, comandantul companiei de mitraliere a batalionului 1 din regimentul 51 infanterie și fetița Măriuca Zaharia din Pădureni, înmormântați în mausoleul de la Mărășești.

În etapa a 4-a, cade în luptă, în ultima zi a bătăliei de la Muncelu (20 august/2 septembrie) sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.

Localitățile din județul Putna cele mai afectate de această bătălie și care au fost menționate în lucrări istorice sau hărți militare au fost următoarele: Nicorești, Mărășești, Doaga, Vidra, Irești, Șerbești, Panciu, Sîrbi, Satu Nou, Tifești, Diocheți, Găgești, Ivănești, Odobești, Făurei, Pățești, Focșani, Bisighești, Ciușlea, Biliești, Suraia, Ivești, Nămoloasa. O importanță deosebită în cadrul acestei bătălii au avut-o Pădurea de la Răzoare, Pădurea Prisaca, Platoul Muncel și Rateșul lui Nestor.

ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Bilanțul operațiunilor militare ale armatei române în 1917

Bilanțul bătăliei de la Mărășești era favorabil trupelor române. Trupele germane pierduseră circa 47.000 militari (morți, răniți și dispăruți), forțele române pierzând 610 ofițeri și 26.800 militari (morți, răniți și dispăruți). Datorită faptului că voința ofensivă a germanilor s-a frânt practic – așa cum consideră experții militari – pe data de 6/19 august 1917 în bătălia de la Răzoare, în apropiere, la Mărășești, s-a hotărât construirea unui mausoleu. Aici odihnește, pe lângă fetița Măriuca Zaharia, căpitanul Grigore Ignat și sufletul rezistenței armatei 1 în bătălia de la Mărășești, generalul Eremia Grigorescu.

Urmarea campaniei militare a armatei române din anul 1917

Datorită faptului că cele 3 armate imperiale ruse care luptau de partea forțelor române în Moldova au fost contaminate de bolșevism și nu au mai dorit să lupte, România a trebuit să facă pace cu Puterile Centrale, nemaidorind să lupte.

Realizarea României Mari

În consecință, a urmat, după îndelungi tratative, nefavorabile României, pacea înrobitoare de la București (7 mai 1918, stil nou). Puterile Centrale au fost înfrânte însă în vestul Europei iar Germania a capitulat pe 11 noiembrie 1918. În consecință, armata română a fost din nou mobilizată iar prin acțiunea patrioților români din Bucovina s-a ajuns la unirea acestei provincii cu România (28 noiembrie 1918).

La 1 decembrie 1918 a avut loc și unirea Transilvaniei cu România, realizându-se astfel România Mare (Basarabia se unise cu România la 27 martie 1918)

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.