Istorie 7 terorismul

Terorism

Prof. Hotea

Vasilica

Istoria terorismului

• Noţiunea de terorism este cunoscută omenirii de la începutul istoriei, dar acest termen a

apărut după revoluţia franceză din 1789.

• In secolul XX terorismul internaţional săvârşit în timp de pace a luat o amploare

deosebită. Principala caracteristică a terorismului este intimidarea prin violenţă, mijloacele

folosite fiind extrem de variate, incluzând răpirea de persoane, luarea de ostatici,

asasinatul, execuţiile sumare, distrugerea unor edificii publice, otrăvirea apei potabile,

producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele

“tradiţionale” s-au mai adăugat şi noi forme, cum ar fi atentatele contra şefilor de state,

atacurile misiunilor diplomatice şi a diplomaţilor, atentate împotriva personalităţilor

politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor

instituţii publice sau întreprinderi comerciale, a avioanelor, a forţelor de ordine.

• Terorismul a fost una din problemele aflate frecvent pe

ordinea de zi a Adunării Generale a ONU care a adoptat în

acest sens Rezoluţia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972

prin care se recomandă adoptarea de urgenţă a unor măsuri

de combatere a terorismului, intensificarea cooperării

internaţionale în acest domeniu. Până în prezent, nu s-a

reuşit să se realizeze o reglementare internaţională

multilaterală care să se refere şi să incrimineze in mod

expres actele de terorism.

• Terorismul în sine foloseşte deliberat şi sistematic mijloace violente ori

ameninţări care trebuie să aibă ca rezultat provocarea de neincredere, teamă,

panică, nesiguranţă, ignorând orice norme umanitare. Scopul acestuia este de

a afecta grav atât structura socială cât şi individul, luat separat, prin

distorsionarea cadrului de percepţie a imaginii societăţii de care membrii

acesteia depind şi în care îşi pun toată încrederea.

• Analizând organizarea, observăm că ea are o structuraă piramidală. In vârf

se află liderul sau conducătorul organizaţiei. Acesta este un individ puternic

motivat politic, făcând parte, în general, din clasa de mijloc, posedat până la

obsesie de ideea nedreptăţii, cu o educaţie foarte bună .Este un tip

charismatic şi comunicativ, bun specialist în strategii militare, în analiza şi

prelucrarea informaţiilor. El este cel care defineşte politica organizaţiei şi-i

stabileşte direcţiile de acţiuni.

• Al doilea strat este ocupat de cadrele active şi executanţii, bărbaţi şi femei, care participă la

antrenarea celorlalţi, dar şi la executarea atacurilor. Aceştia sunt recrutaţi la o vârstă fragedă,

pentru a putea fi îndoctrinati, sunt posedaţi de un fanatism extrem, devotaţi până la sacrificiul

suprem cauzei pentru care luptă, foarte bine pregătiţi în mânuirea armelor, în culegerea, analiza

şi utilizarea informaţiilor, în criptarea, decriptarea şi interpretarea semnelor şi comunicatelor. În

acest strat se regăsesc şi profesionişti care nu au ca „motor” o motivaţie ideologică.

• Al treilea strat este ocupat de susţinătorii activi. Deşi nu se consideră membri ai organizaţiei,

ei sprijină material şi financiar acţiunile, asigură asistenţă tehnică, logistică .

• In ultimul strat se află susţinătorii pasivi sau complicii. Ei ştiu despre ce este vorba, dar se

fac că nu văd, nu aud, nu cunosc şi nu-i interesează fenomenul, care apare şi se dezvoltă, după

cum putem constata, în state stăpânite de credinţe ori ideologii exclusiviste, în ţări care neagă

libertăţile fundamentale ale omului şi care propagă crima şi violenţa ca metode de convingere şi

de impunere în lume a doctrinei politice sau religioase proprii.

Top 5 grupări teroriste europene şi atacurile lor

1.Brigăzile Roşii din Italia – Brigate Rosse

Grup terorist comunist, fondat în 1970, cu scopul creării unui stat revoluţionar prin luptă

armată, un stat ce ar fi urmat să fie desprins de NATO. Gruparea a avut două “generaţii”, cea

de-a doua fiind vinovată pentru cel mai celebru act al Brigăzilor, răpirea şi uciderea lui Aldo

Moro, în 1978.

În anii 80 grupul a fost aproape desfiinţat datorită activităţii poliţiei italiene. În 1970, bazele

grupării au fost puse de Renato Curcio, student la Universitatea din Trento, prietena sa,

Margherita Cagol şi de Alberto Franceschini. Gruparea de Trento avea în centrul său studenţii

de la Departamentul de Sociologie al Universităţii Catolice, în timp ce gruparea de la Reggio

Emilia (în jurul lui Franceschini) includea în majoritate membri ai Tineretului Comunist.

În septembrie 1974, fondatorii Curcio şi Franceschini au fost arestaţi şi condamnaţi la 18 ani

de închisoare, după ce serviciile de securitate italiene infiltraseră un fost călugăr în grupare.

Curcio a fost eliberat de un comando al Brigăzilor Roşii, condus de soţia sa, Mara Cagol, dar a

fost rearestat ulterior. Brigăzile şi-au continuat activitatea răpind personalităţi politice,

judecători şi jurnalişti.

2. Rote Armee Fraktion

Cunoscută şi drept gruparea Baader Meinhof, a

reprezentat cel mai violent grup terorist de stânga din

Germania de Vest, autodescriindu-se ca o “gherilă

urbană comunistă”, de rezistenţă armată. RAF a fost

formată în 1970, de către Andreas Baader, Gudrun

Ensslin, Horst Mahler, Ulrike Meinhof, Irmgard Moller. În societatea

germană exista o adevărată fractură între generaţii la acea vreme,

moştenirea istorică a fascismului ridicând suspiciuni în rândul tinerilor

referitoare la legitimitatea autorităţii statului.

Baader, Ensslin, Mahler şi Meinhof au fost şcoliţi în Iordania în tehnici de

gherilă, de către Frontul Popular de Eliberare a Palestinei. După 1990 au

fost descoperite documente ce demonstrau că securitatea est-germană,

Stasi, finanţa mişcarea de stânga şi oferea identităţi noi şi ascunzători

membrilor grupării aflaţi în dificultate, lucru pe care îl suspectau autorităţile

vest-germane. Activitatea grupării consta în spargeri de bănci, atacuri cu

bombă asupra instalaţiilor militare americane de pe teritoriul german,

asupra secţiilor de poliţie, dar şi a clădirilor ce aparţineau grupului de

media deţinut de Axel Springer. Sigla grupului, o stea roşie, cu iniţialele

RAF şi o mitralieră pe ea, a fost utilizată pentru prima dată de Meinhof într-

un manifest răspândit populaţiei.

Fluturând emblema cu un şarpe încolăcit în jurul unei securi, Euskadi

3. ETA Ta Askatasuna, pe scurt ETA, militează pentru suveranitatea ţării

Bascilor, Navarrei şi Ipparaldei, teritorii prinse fie între graniţele

Spaniei, fie ale Franţei. Nu o face însă prin manifeste, afişe sau plângeri

la Consiliul Europei ci prin asasinate şi prin sădirea de explozibili în

locuri populate.

ETA s-a înfiinţat în 1959 ca un grup aplecat spre promovarea şi

protejarea culturii basce, dar pe parcurs membrii săi au găsit de cuviinţă

să se reinventeze într-un grup secesionist şi înarmat, oarecum justificat

de dictatura generalului Francisco Franco. La început, activitatea ETA

s-a rezumat la atacuri asupra infrastructurii şi a simbolurilor spaniole şi

la ocazionalele arborări a steagului basc interzis. Primul asasinat

confirmat s-a petrecut în 1968, când un soldat din Garda Civilă a avut

proasta inspiraţie de a-l opri pe Txabi Etxebarrieta, membru al ETA, în

timpul unui control de rutină.

Grupul de un naţionalism ucigas şi-a început astfel seria de crime,

reuşind, din 1968 să ucidă 800 de oameni, între care 340 de civili, să

rănească alte câteva sute şi să ducă la îndeplinire câteva zeci de răpiri.

Acţiunea de blazon a proscrişilor din ETA s-a petrecut în decembrie

1973, când, plantându-i o bombă sub maşină, l-a ucis pe amiralul Luis

Carrero Blanco, desemnat de Franco să-i fie succesor.

4. Adevărata Armată Republicană Irlandeză

Denumirea de “Armata Republicană Irlandeză” a fost utilizată de

diverse grupări în secolul XX şi XXI, dar prima utilizare a termenului

a fost înregistrată în timpul raidurilor Fenian din Canada, din 1860. •

Adevărata Armată Republicană Irlandeză (Real IRA) sau Voluntarii Irlandei, este o organizaţie paramilitară

ce îşi propune să obţină o Irlandă Unită.

Fondată în 1997, ca urmare a desprinderii de Provisional Irish Republican Army, este considerată ilegală în

Republica Irlanda şi grupare teroristă pe lista SUA şi a Marii Britanii. La 7 martie 2009, RIRA şi-au asumat

responsabilitatea pentru atacul asupra barăcilor de la Massereene în care au fost ucişi doi militari britanici şi au

rănit alţi doi civili.

Gruparea este responsabilă de mai multe atacuri cu bombă în Irlanda de Nord şi Anglia, între care şi cel mai

criminal atentat din regiune, cel de la Omagh (foto), din 1998, când au fost ucise 29 de persoane cu explozibili

artizanali. În acel atentat, şoferii camionului cu explozibili nu au găsit loc de parcare lângă tribunalul vizat şi

l-au parcat la o distanţă de 400 de metri. Ca urmare, avertizările făcute telefonic de alţi membri ai grupării au

fost eronate, iar camionul a explodat provocând numeroase victime. Atentatul de la Omagh a condus la noi legi

antiteroriste în Irlanda şi Marea Britanie. Pe lângă alte atentate cu bombă, RIRA a atacat sediul MI6 cu un

lansator de rachete, dar şi sediul BBC sau diverse sedii poştale.

5. Organizaţia 17 noiembrie din Grecia

Gherilă urbană de sorginte marxistă, a fost înfiinţată în 1973 şi se crede

că şi-a încetat activitatea în 2002, după ce unii din membrii săi au fost

arestaţi şi judecaţi. Totuşi, grupări ieşite din “17 noiembrie” au continuat

atacurile violente. Numele organizaţiei se referă la ultima zi a revoltei de

la politehnica din Atena din 1973, împotriva Regimului Coloneilor.

Ţintele atacurilor teroriste ale grupării erau reprezentanţii SUA, ai

Turciei, ai NATO, dar şi politicieni greci, sau sedii de bănci. “17 noiembrie”

a ucis 23 de persoane şi a rănit alte 103.

Grupări active:

• Statele Unite au dat publicităţii noua listă bianuală a

"organizaţiilor teroriste din lume", care numară 28 de grupări,

inclusiv reţeaua Al-Qaida a lui Osama bin Laden. În afară de Al-

Qaida, mai multe organizaţii islamiste figurează în listă: Grupul

Islamic Armat (GIA), Hamas, Hezbollah, Miscarea Islamică din

Uzbekistan şi Jihadul Islamic. Două organizaţii palestiniene se

află, de asemenea, pe lista: Gruparea Abu Nidal şi Frontul de

Eliberare a Palestinei. Două organizaţii nu se mai găsesc pe listă,

fata de ediţia precedentă - Armata Roşie Japoneza şi Mişcarea

Revoluţionară peruană Tupac Amaru, acestea nemaifiind

considerate de guvernul american active in materie de terorism.

• In schimb, două organizatţi noi apar in lista, Adevărata IRA -

grupare armată nord-irlandeză care se opune acordului de pace din

Ulster, şi AUC, care grupează miliţiile paramilitare,

Autoapărarea Unită din Columbia (AUC, de extremă dreaptă).

• Terorismul rămâne, în esenţă, o problemă politică. Politicienii, diplomaţii, structurile forţelor

informativ-operative trebuie să ţină cont de impactul produs de orice tip de răspuns la un act

terorist, de consecinţele asupra intereselor politice şi naţionale, mai ales, dacă costurile

economice, politice, sociale sau financiare justifică amploarea răspunsului preconizat ca

pedeapsă. Contraatacurile excesive aplicate organizatiilor teroriste, uciderea unor oameni

nevinovati prin amploarea pedepsei au dovedit deseori ca duc la rezultate opuse dorintelor de

eradicare a fenomenului. De aceea, este nevoie de a studia foarte bine fenomenul, motivatiile

care stimuleaza actiunile teroriste, izvoarele acestuia si numai dupa aceea sa se treaca la masuri

coercitive. Fără o definire clară a acestui fenomen, se poate ajunge la abuzuri

practicate de unele puteri economice, politice sau militare, având ca ţel ascuns scopuri strategice

sau geopolitice, folosind manipularea informaţională în cistigarea unui acord masiv pentru

declanşarea unor intervenţii militare punitive, acţiuni care în era armelor biologice, chimice şi a

celor nucleare pot deveni foarte periculoase pentru întreaga planetă.

• Se impune, de asemenea, instituirea de mecanisme, construirea unor instituţii la nivelul

organismelor internaţionale (Consiliul de Securitate, de exemplu, să-şi asume sarcini in acest

sens) care să poată interveni urgent in astfel de crize.