Istorie 7 unificarea Germaniei

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Plan lecție

1. Situația statelor germanice la mijlocul

secolului al XIX-lea

2. Condiții prealabile pentru unificarea

Germaniei

3. Începutul unificării Germaniei

4. Încheierea unificării Germaniei

1. Situația statelor germanice la mijlocul

secolului al XIX-lea

Prusia

Аustria

În anii 60 ai secolului al XIX-lea, Germania era singura țară

din Europa fragmentată în câteva zeci de state, cu proprii

conducători, armate și legi. Acest lucru a împiedicat

unificarea.

În ceea ce privește dezvoltarea lor, ei s-au remarcat Prusia

și Аustria - împreună cu agricultura dezvoltată,

aici s-a dezvoltat industria.

1. Situația statelor germanice la mijlocul

secolului al XIX-lea

Castelul

regelui

bavarez

În majoritatea micilor state germane, sistemul feudal a

continuat să existe (corvee, bresle). Într-o serie de state

occidentale și centrale (Saxonia, Bavaria, Baden) modul de

viață burghez s-a dezvoltat, au existat constituții burgheze

moderate introduse prin decizia Congresului de la Viena.

2. Condiții prealabile pentru unificarea Germaniei

La Congresul de la

Viena s-a încercat

unirea Germaniei „din

exterior”. A fost creată

Confederația Germană

(35 de monarhii și 4

orașe libere).

Confederația Germană

Prusia și Austria și-au revendicat supremația în Uniune.

Austria a jucat rolul principal în Uniunea Sejm (Seim-

Parlament). Această uniune a fost o una simbolică, dar a

contribuit la apropierea statelor și la întărirea legăturilor

comerciale. În 1834 a fost creată Uniunea Vamală (unite 18

țări).

2. Condiții prealabile pentru unificarea Germaniei

Uzina metalurgică Essen

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, ordinea burgheză din

ținuturile germane a fost semnificativ consolidată. În vest,

au apărut uzine metalurgice și mine de cărbune, țara era

acoperită de o rețea de căi ferate și a apărut un strat mare

de țărani bogați. În est, cadeții (proprietarii de terenuri) au

început să conducă economia într-un mod burghez.

2. Condiții prealabile pentru unificarea Germaniei

Reuniunea

Parlamentului All-

German la

Frankfurt

Revoluția din 1848-1849 a dovedit existența sentimentelor

patriotice întărite. În 1848-1849, un parlament complet

german creat la inițiativa unor personalități publice a lucrat

la Frankfurt. Munca sa a arătat că ideea de a uni statele

germane a câștigat tot mai mulți susținători în toate statele

germane.

3. Începutul unificării Germaniei

Отто von

Bismarck

Wilhelm I

La începutul anilor 1850, Uniunea vamală a fost consolidată.

Austria a început s-o vadă ca o amenințare la adresa

stăpânirii ei. Relațiile austro-prusace s-au înrăutățit. În 1850,

Prusia a încercat să pună mâna pe Ducatul de Hesse, dar

austriecii, cu sprijinul lui Nicolae I, l-au obligat să-și retragă

trupele. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit cancelar al

Prusiei.

3. Începutul unificării Germaniei

Otto von

Bismarck la

ședința

consiliului

superior

Bismarck și-a luat diploma de drept, a început o carieră

militară, dar în cele din urmă a devenit politician. În 1859-

1862. a fost ambasadorul Rusiei și s-a împrietenit cu

Alexandru al II-lea. Realizând inevitabilitatea unei ciocniri cu

Austria, Bismarck a convins Rusia și alte țări să nu se

amestece într-un posibil conflict dintre cele două țări.

4. Încheierea unificării Germaniei

8 iunie 1866 trupele prusace au

ocupat regiunea Golstein. Austria a

declarat război Prusiei. Pe 16 iunie,

trupele prusace au intrat în Austria

învingând armata austriacă în mai

multe bătălii. Austria a capitulat, a

fost expulzată din Confederația

Germană, regiunea venețiană a fost

cedată Italiei.

Rezultatul războiului din 1866 a fost respingerea finală a

Austriei de la unificarea statelor germane sub conducerea

sa și tranziția hegemoniei în Germania în Prusia, care a

condus emergenta Alianță Nord-Germană din 22 de state.

4. Încheierea unificării Germaniei

Otto von

Bismarck în

poziții de

luptă

Până la sfârșitul anilor 1860, relațiile franco-prusace s-au

tensionat. Napoleon al III-lea a cerut concesii politice și

teritoriale din Prusia. Bismarck a organizat publicații de

ziare care au fost jignitoare pentru Franța. Franța a

declarat război Prusiei.

4. Încheierea unificării Germaniei

Napoleon al

III-lea se

predă

Franța nu era pregătită pentru război și armata ei a suferit

câteva înfrângeri zdrobitoare. Înconjurat de trupe prusace

(germane), în Sedan, Napoleon al III-lea a semnat o

predare necondiționată. În temeiul tratatului de pace,

Edzas și Lorena au fost transferate în Prusia.

Proclamarea Imperiului German

18 ianuarie 1871, în Palatul Versailles (Sala Oglinzilor) de lângă Paris,

Imperiul German a fost proclamat. Kaiserul ei (împăratul) era

Wilhelm al II-lea, șeful de guvern (cancelarul Reich-ului)– Otto von

Bismarck.

Concluzii

Unul dintre cele mai vechi popoare din Europa s-a

unit, perioada de fragmentare s-a încheiat

Ca urmare a unificării, Germania a primit

oportunități favorabile pentru o dezvoltare rapidă

Spre sfârșitul secolului XIX, Germania va deveni

cel mai dezvoltat stat european.

Date și evenimente cheie

1834-crearea Uniunii Vamale conduse de Prusia

Iunie-iulie 1866–războiul prusaco-austriac

Аugust 1866- Crearea Confederației Germaniei de

Nord condusă de Prusia

18 ianuarie 1871 - Proclamarea unui Imperiu

German unit

Temă pentru acasă

Ce sugerează această imagine?