România in contextul razboiului rece

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL RĂZBOIULUI RECE

PROF. HOTEA VASILICA

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL RĂZBOIULUI RECE 

- la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, lumea a devenit bipolară și lupta a continuat sub forma Războiului Rece.

- după semnarea Tratatului de pace de la Paris (1947), România intra în sfera de influenţă a URSS, iar Armata Roșie rămânea staţionată pe teritoriul ţării;

- în noiembrie 1947, Ana Pauker era propusă ca ministru de externe al României, ceea ce marca preluarea de către comuniști a politicii externe românești și subordonarea tot mai accentuată faţă de interesele URSS.

- în 1949, România a devenit membră a organizaţiei economice a statelor comuniste, CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc); în 1955, România se alătură Pactului de la Varșovia, alianţa militară a statelor comuniste.

- moartea lui Stalin, în 1953, nu a schimbat raporturile dintre România și URSS, dar a produs o reacţie internă din partea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a ordonat eliminarea adversarilor săi (de exemplu: Vasile Luca, Lucreţiu Pătrășcanu), de teama de a nu fi el însuși înlăturat; momentul revoluţiei din Ungaria din 1956 a fost un bun prilej pentru Dej de a-și arăta fidelitatea faţă de Moscova.

- în ultimii săi ani de conducere, Dej a abordat o politică de distanţare faţă de URSS, care a fost continuată, într-o primă etapă, și de N. Ceaușescu;

- politica externă dusă de noul lider de la București a înregistrat câteva succese diplomatice: România a fost primul stat comunist care a stabilit relaţii cu R.F.G. (1967), a păstrat relaţiile diplomatice cu Israelul, a fost vizitat de președinţi ai unor state democrate: Charles de Gaulle (1968), Richard Nixon (1969) și Gerald Ford (1975).

- de asemenea, N. Ceaușescu a vizitat mai multe ţări din Europa Occidentală, precum și Statele Unite ale Americii;

- atitudinea lui N. Ceaușescu faţă de „Primăvara de la Praga”, din 1968, a reprezentant punctul culminant al contradicţiilor din relaţiile româno-sovietice,

- SUA a susţinut politica României și i-a oferit un regim comercial preferenţial.

- în 1975, se desfășura Conferinţa pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) la Helsinki, în cadrul căreia N. Ceaușescu a propus respectarea principiilor de egalitate între state, nerecurgerea la forţă și la ameninţarea cu forţă;

- după 1980, relaţiile diplomatice ale statului român încep să scadă în intensitate și România să fie criticată pentru încălcarea drepturilor omului.

- politica de reforme („glasnost” și „perestroika”) din URSS în timpul conducerii lui M. Gorbaciov va slăbi lumea comunistă, intrată în colaps, va contribui la destrămarea URSS și încheierea războiului rece

Ceaușescu la Londra, 1978

APLICAȚII

Sursa 1. Ceaușescu critică intervenția URSS în Cehoslovacia

„Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. [...] Este de neconceput [...] ca state socialiste să încalce libertatea și independența altui stat. Problema alegerii căilor de construcţie socialistă este o problemă a fiecărui partid, a fiecărui stat, a fiecărui popor. Nimeni nu se poate erija în sfătuitor, în îndrumător. [...] Noi, cu toţii, români, maghiari, germani, oameni de toate naţionalităţile, avem același destin, aceleași năzuinţe: făurirea comunismului în patria noastră, și suntem hotărâţi, într-o unitate deplină, să asigurăm înfăptuirea acestui ideal. [...] S-a spus că în Cehoslovacia există pericolul contrarevoluţiei; se vor găsi poate mâine unii care să spună că și aci, în această adunare, se manifestă tendinţe contrarevoluţionare. [...] Răspundem tuturor: întregul popor nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre. [...] Să fim gata, tovarăși, să ne apărăm în orice moment patria socialistă, România.”

(Fragment din discursul lui Nicolae Ceaușescu din 21 august 1968)

1. Ce principii acuza Nicolae Ceaușescu că erau încălcate de către intervenția în Cehoslovacia?

2. De ce considera Ceaușescu că România era în pericol de a fi invadată, asemenea Cehoslovaciei?

3. Ce impact crezi că a avut discursul lui Ceaușescu asupra populației României?

Sursa 2. Relațiile României cu SUA

A. Discuții Nixon-Ceaușescu, 1969

B. Nicolae Ceaușescu și Jimmy Carter cu ocazia vizitei în SUA, 1978

Pornind de la sursele A și B și utilizând diverse resurse media, realizează o scurtă prezentare documentară cu tema România și relațiile internaționale 1968-1989.

APLICAȚII

Sursa 3. Citește cu atenție sursa de mai jos și răspunde la următoarele cerințe:

„Nicolae Ceaușescu a continuat politica

de deschidere, în special față de

Statele Unite și RFG [Republica

Federală Germania]. După vizita lui

Nixon la București din 1969 și a lui Ceaușescu la Washington din anul următor, relațiile cu Statele Unite au căpătat o nouă dinamică, permițând României, între altele, accesul în organizațiile comerciale internaționale. Au fost, de asemenea, intensificate schimburile economice reciproce...”

(Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989)

a) Numește din sursă un spațiu istoric.

b) Menționează, pe baza sursei, motivul pentru care Nicolae Ceaușescu a căutat să aibă relații strânse cu SUA

Sursa 4. „Declarația de Independență” a PMR

„[...] Republica Populară Română promovează o politică de dezvoltare a legăturilor de prietenie și colaborare frăţească cu toate ţările socialiste, [...] de dezvoltare a relaţiilor de colaborare cu ţările cu altă orânduire social-politică, pe baza principiilor coexistenţei pașnice. [...] Nu există și nu poate exista un partid-părinte și un partid-fiu, partide superioare și partide subordonate, dar există marea familie a partidelor comuniste și muncitorești egale în drepturi. Niciun partid nu are și nu poate avea un loc privilegiat, nu poate impune altor partide linia și părerile sale. [...] Niciunui partid nu-i este îngăduit a trece peste capul conducerii de partid dintr-o ţară sau alta, și cu atât mai mult nu-i este îngăduit a face apeluri la înlăturarea sau schimbarea conducerii unui partid [...]”

(Declarație cu privire la poziția PMR în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, 24 aprilie 1964)

1. Transcrie expresia care arată cum ar fi trebuit să fie relația dintre partidele comuniste și muncitorești, în opinia conducerii PMR.

2. Transcrie expresia prin care comuniștii români resping amestecul comuniștilor din alte țări în problemele interne ale României