recapitulare pentru evaluarea initiala clasa a via

Ce este istoria ?

Istoria este ştiinţa care studiază dezvoltarea societății omenești din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, cu toate aspectele ei: economic, politic, social şi cultural.

istoria colaborează cu o serie de discipline înrudite precum:

arheologia, cronologia, antropologia.

RECAPITULARE CLASA a V a

PROF. HOTEA VASILICA

Izvoarele istorice și importanța lor

Izvoarele istorice sunt dovezi, urme, mărturii ale unor fapte.

Ele se clasifică în 2 tipuri:

- Izvoare istorice nescrise (arme, unelte, vase, podoabe, locuințe, morminte etc.)

- Izvoare istorice scrise (inscripții, documente, hărți, ziare, monede, scrieri istorice și literare etc.);

- cu descoperirea și studierea izvoarelor istorice se ocupă o serie de științe ajutătoare istoriei; o astfel de știință este arheologia;

- arheologii fac săpături arheologice, analize de laborator sau fotografii din avion;

- obiectele descoperite de arheologi se păstrează în muzee, arhive, biblioteci și laboratoare de cercetare;

CRONOLOGIA

Ce este cronologia ?

- este o disciplină ajutătoare istoriei care se ocupă cu studierea datelor istorice.

- cronologia folosește următoarele unități de timp: anul (365/366 de zile), deceniul (10 ani), secolul sau veacul (100 de ani), mileniul (1000 de ani);

- istoria este împărțită în două mari ere; înainte de nașterea lui Hristos (î.Hr.) și după nașterea lui Hristos (d.Hr.) sau înaintea erei noastre (î.e.n.) și era noastră (e.n.);

- ordinea datelor istorice este descrescătoare î.Hr. și crescătoare d. Hr.;

Etapele evoluției istorice

- etapele (epocile) de dezvoltare a societății omenești sunt:

- epoca preistorică (străveche sau primitivă)

- epoca antică (sclavagistă)

- epoca medievală (feudală)

- epoca modernă (burgheză)

- epoca contemporană (a zilelor noastre)

- istoria universală (a tuturor popoarelor) cuprinde toate aceste epoci;

- în cadrul istoriilor naționale pot lipsi unele dintre ele.

Preistoria ( Epoca străveche sau primitivă )

( 2.500000 – 4000 î Hr.)

- este cea mai veche şi mai îndelungată epocă din istoria omenirii;

- începe o dată cu apariţia lui homo habillis (omului îndemânatic, făuritor de unelte);

- se încheie odată cu inventarea scrierii şi formarea celor mai vechi state (cca 3200-3000 î.Hr.);

- se împarte în două perioade istorice: Epoca Pietrei (paleloliticul și neoliticul) și Epoca Metalelor (epoca bronzului și epoca fierului);

Epoca pietrei

- denumirea epocii vine de la materialul principal din care oamenii îşi confecţionau uneltele: piatra.

- piatra era prelucrată la început prin cioplire iar mai târziu prin şlefuire.

A. Ocupații

- primele ocupaţii au fost vânatul, pescuitul şi culesul plantelor.

- omul era nomad, migrator (umblau din loc în loc);

- în timp, omul învaţă să producă focul.

- la începutul Preistoriei omul se adăpostea în păduri, scorburi, grote, peşteri, pe terase înalte ale râurilor.

- treptat, omul îşi construieşte propriile locuinţe: bordeie, colibe, locuinţe lacustre.

Forme de comunitate

- ceata de vânătoare

- ginta se formează pa baza ideii de rudenie

- tribul rezultă din unirea mai multor ginţi.

Epoca metalelor

- cel dintâi metal folosit a fost arama (cuprul), apoi bronzul şi fierul;

ORIENTUL ANTIC

- primele state s-au format de-a lungul unor bogate cursuri de apă precum: Tigru, Eufrat, Nilul, Indus şi Fluviul Galben etc;

- primele state apar în mileniul IV î.H. în sudul Mesopotamiei (Sumer) şi pe Valea Nilului (Egipt); treptat, se formează şi alte state în Mesopotamia (babilonian, asirian), în Pod. Iranului (mezii şi perşii), în Asia Mică (hitiţii), pe ţărmul răsăritean al Mediteranei (evreii, fenicienii); state puternice au fost în India şi China;

- lumea Orientului Antic cuprindea un teritoriu vast, care includea Africa de N-E, Asia de V, platoul iranian, India, China (Asia de răsărit, apus şi sud);

POPOARELE ORIENTULUI ANTIC

- în Mesopotamia au trăit popoare diferite: sumerienii, akkadienii, amoriţii, assirienii, chaldeenii.

- egiptenii sunt de origine hamito-semitică;

- 3200 î.Hr. se formează regatele Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos, de-a lungul fluviului Nil

3000 î.Hr. Regele Narmer (Menes) uneşte cele două regate, având capitala la Memfis

fenicienii

evreii

perșii și mezii

indienii

chinezii

DE LA ORAŞE-STATE LA IMPERII

Oraşele-state

- sunt cele mai vechi state ale lumii

- apar în Sumer – Mesopotamia în mil. IV î.Hr.

- cuprind un oraş fortificat şi teritoriul înconjurător

- fiecare oraș aveau un conducător, stăpân la cetății și al pământului ce o înconjura;

- el era comandant al armatei, judecător suprem, preot și reprezentant pe Pământ a zeului local;

- oraşul-stat = cetate + teritoriul înconjurător, având conducător propriu, legi, obiceiuri, religie proprii

- Exemple de oraşe-state: în Mesopotamia: Ur, Uruk, Babilon, Akkad, Assur; în Fenicia: Tyr, Sidon, Byblos, Ugarit ;în India: Mohenjo-Daro, Harappa

- Uruk a fost cel mai vechi oraș, iar Ur a fost cel mai mare;

Regatele

- s-au format în două moduri:

- prin unificarea unor teritorii sub autoritatea unui rege (Egiptul de sus s-a unificat cu Egiptul de Jos pe la anul 3000 î.Hr.) sub conducerea faraonilor.

- prin cucerirea de către un oraş-stat mai puternic a altor oraşe-stat. Uneori un regat cucerea mai multe regate şi oraşe-stat şi se formau imperiile (Imperiul Babilonian, Imperiul Persan);

- formate pe un teritoriu mai întins, locuit de obicei, de un singur popor;

- cuprind nenumărate oraşe mari;

- se menţin cu ajutorul armatei şi al funcţionarilor, supuşi regelui;

- uneori se prăbuşesc datorită revoltelor interne şi atacurilor vecinilor;

- cel mai vechi regat cunoscut în istorie a fost cel al Egiptului;

- exemple: Egiptul, Assiria, Palestina, India, China

- au devenit imperii: Egiptul, Persia, India, China

Imperiile

- formate prin cucerirea mai multor popoare

- duc o politică expansionistă

- conducătorul îşi ia titlul de împărat

- Evoluţia:

- au fost cucerite de alte imperii

- s-au destrămat

SUVERANUL ÎN ORIENTUL ANTIC

- în Orientul Antic suveranul era trimisul zeului pe pământ, care stăpânea și îngrija toate proprietățile lumești ale acestuia;

- oamenii acceptau puterea absolută a monarhului și se prosternau în fața lui pentru că îl considerau inspirat de divinitate;

- în exercitarea atribuțiilor lor suveranii erau ajutați de aristocrați, preoți, judecători, funcționari, ofițeri superiori pe care îi recompensau cu pământuri sau diverse alte bunuri;

- regele era mare preot, administra statul;

- se îngrijea de construcția și întreținerea canalelor și digurilor;

- era judecător suprem;

- mare șef militar;

- monarhul poate fi rege, împărat sau faraon;

- monarhia era absolută și puternic centralizată.

- scrisul a avut forme variate: scrierea pictografică, scrierea cuneiformă, scrierea hieroglifică, scrierea alfabetică.

- fenicienii sunt creatorii primului alfabet, compus din 22 de semne, numai consoane

GRECIA ANTICĂ

Așezare: în S Europei, în Peninsula Balcanică

Locuitorii Greciei

- cei mai vechi locuitori au fost preelenii, numiți pelasgi sau egeeni

- peste această populaţie au venit în mil II î.Hr., din nordul Peninsulei Balcanice, triburile elene (heleni)- Helada;

- prin anul 2000 î.Hr. aheii au ocupat Grecia, au construit palate și orașe, erau conduși de regi (basilei),

- au pus bazele unei civilizații însemnate miceniană (1600 î.Hr.- cetatea Micene); paralel cu această civilizație în Insula Creta se dezvoltăm civilizația cretană;

- cel mai important centru meșteșugăresc a fost Cnossos;

- după ahei au venit în Grecia continentală, pe insule și în Asia Mică- ionienii; s-au așezat în Peninsula Atica, întemeind orașul Atena;

- la sfârșitul mil. II a avut loc migrațiunea dorienilor, foarte războinici și violenți; aceștia au distrus civilizația miceniană;

Formarea unei cetăți-polis

- grecii s-au organizat în mici state numite polisuri (cetăți), formate din oraș și pământul din jur; au apărut prin unirea mai multor așezări mai mici.

Etapele construirii unui polis:

- construirea unei fortărețe;

- reunirea locuitorilor din zonă în jurul fortăreței;

- formarea orașului din jurul fortăreței;

- construirea zidurilor înconjurătoare;

Părțile componente ale polisului:

- Acropole

- Agora (piața publică)

- Fortificații

- Terenuri agricole

Metode de guvernare

1. Monarhia – regele deţinea toată puterea singur sau împreună cu un consiliu de nobili; el era mare preot, comanda armata, împărţea dreptatea; mono=unul singur şi archos=conducător;

2. Sistemul aristocratic – nobilii, cei ce proveneau din vechile familii greceşti au preluat puterea dni mâinile regelui şi au condus (guvernat) în locul lui; când mureau, fiii lor moşteneau funcţiile; aristos=nobil şi kratos=putere.

3. Tirania – conducerea o avea tot un singur om, dar el lua puterea prin forţă; tiranii erau susţinuţi de oamenii ce luptau împotriva aristocraţilor.

4. Oligarhia – conducerea era exercitată de puţini oameni, de obicei cei care aveau o mare avere; atenienii numeau această formă de conducere „ conducerea celor graşi ”; oligos=puţin şi archos=conducător.

5. Democraţia – conducerea era exercitată de toţi bărbaţii care puteau elabora legile şi puteau ocupa funcţii în stat; femeile și sclavii nu erau considerați cetățeni cu drepturi depline și nu puteau lua parte la viața politică; termenul provine de la următoarele cuvinte grecești: demos=popor şi kratos=putere.

Așezarea coloniilor grecești

- orașele-state de unde porneau coloniștii se numeau metropole (orașe-mamă), iar cele nou întemeiate colonii;

- cele mai importante colonii au fost Milet (Asia Mică), Corint, Megara;

- coloniile erau organizate după modelul metropolei și aveau legături economice, religioase și culturale cu acestea;

- principalele colonii grecești au fost: Siracuza (în Sicilia), Neapolis (S. Italiei)- Grecia Nouă, Marsilia, Tarent, Naukratis (Egipt)- Marea Mediterană; Histria, Tomis (Constanța) și Callatis (Mangalia) în Dobrogea, Bizant (Constantinopol)- Marea Neagră;

- marea colonizare greacă s-a oprit în sec. VI î.Hr. o dată cu ivirea în fața poporului grec a primejdiei persane în răsărit și a rivalității colonizatorilor cartaginezi în apusul Mării Mediterane;

- secolul V î.Hr. secolul de aur sau secolul lui Pericle;

- în timpul să democrația ajunge la cea mai mare înflorire;

- Adunarea poporului a căpătat cel mai important rol în stat, la ea participau toți cetățenii care aveau vârsta de 20 de ani și ambii părinți atenieni;

- a hotărât ca funcționarii să fie trași la sorți și unele funcții să fie plătite;

- spre a ridica nivelul cultural al săracilor Pericle a hotărât să se plătească din fondurile statului participarea acestora la spectacole;

- a fost în fruntea statului atenian timp de 30 de ani, dintre care 15 ani conducător militar (strateg);

- războaiele dintre greci şi perşi sunt cunoscute în istorie sub denumirea de „ războaie medice ";

IMPERIUL MACEDONEAN

- întemeietorul statului macedonean este Filip al II-lea;

- voia să formeze un mare imperiu; să supună Grecia și Imp. persan

- a unificat statul macedonean;

- în vremea lui s-a dezvoltat (economia), agricultura și meșteșugurile; s-a bătut monede de aur și argint, a fost organizată armata (falanga macedoneană);

- a cucerit teritoriile învecinate ale barbarilor (illirii și tracii);

- în anul 338 î. Hr. la Cheroneea în Grecia Centrală armata greacă deși a luptat cu eroism nu a putut rezista falangei macedonene;

- înfrângerea de la Cheroneea a însemnat pierderea independenței Greciei și începutul hegemoniei Macedoniei.

ALEXANDRU MACEDON

- după asasinarea lui Filip al II-lea, domnia a fost preluată de fiul său Alexandru cel Mare (336-323 î.Hr.); avea 20 de ani;

- prima victorie asupra perșilor a avut loc la GRANICUS (334 î.Hr.)

- armatele greco-macedonene au câștigat o nouă victorie la ISSOS (333 î.Hr.); aici armata imensă a lui Darius III a fost distrusă;

- apoi a cucerit Fenicia, Palestina și Egiptul;

- la gurile Nilului a întemeiat orașul Alexandria;

- în urma victoriei de la GAUGAMELA (331 î.Hr.) a cucerit Babilonul și Suza; Darius a scăpat cu fuga și a fost ucis de un complot. Alexandru a devenit regele Persiei;

- a cucerit NV Indiei; ostașii macedoneni obosiți de marșurile îndelungate și de luptele grele au fost nemulțumiți, Alexandru a dat ordin de retragere;

- ajuns la Babilon, capitala imperiului Alexandru s-a îmbolnăvit și după câteva zile s-a stins (323 î.Hr. la vârsta de 33 de ani).

Formarea regatelor elenistice

- după moartea lui Alexandru, au urmat ani de luptă sângeroși între generalii săi (diadohi); imperiul s-a dezmembrat formându-se regatele elenistice;

- cele mai însemnate regate elenistice a fost: Macedonia, Siria și Egipt; Macedonia condusă de Antigonos, Siria- Seleucos și Egipt- Ptolemeu;

- regatele elenistice au durat până în sec. I î.Hr.;

- perioada care a ținut de la cuceririle lui Alexandru Macedon (sec. IV î.Hr.) până la cucerirea romană (sec. I î.Hr.) este cunoscută sub numele de epoca elenistică.

Descrierea unui templu grecesc

- Templul a fost una dintre cel mai strălucite creații ale poporului grec în domeniul arhitecturii;

- se construiau în cinstea zeilor; în interiorul lor erau așezate statuile zeilor cărora le erau închinate. Aceste statui erau din marmură, bronz sau lemn, acoperit cu fildeș, aur și decorate cu pietre prețioase;

- cele mai importante părți ale templului erau: coloanele, frontonul și friza

- coloanele templului grec, după partea lor superioară (capitel) erau de trei feluri: - dorice (motiv geometric)

- ionice (motiv animalier)

- corintice (motiv floral, vegetal)

- frontonul și friza erau împodobite cu basoreliefuri care reprezentau scene mitologice;

Marile sărbători ale grecilor

- fiecare oraș-stat aveau un zeu protector; populația organiza în onoarea lui un festival anual, sau o dată la 4 ani;

Jocurile Olimpice

- se organizau din 4 în 4 ani; pe timpul desfășurării lor se încheia un armistițiu general pentru încetarea războiului;

- întrecerile durau 5 zile; în prima zi se îndeplineau formalitățile; a doua zi se întreceau copiii în alergări, trânte, lupte cu pumnii;

- în a treia zi urmau bărbații cu aceleași exerciții; în a patra zi cursele de cai și de care, pentatlonul- alergare, aruncarea discului, aruncarea suliței, săritura în lungime și luptele;

- învingătorii câștigau o mare glorie, iar premiul era o simplă cunună cu frunze de măslini sălbatice și cupe cu untdelemn;

- participau doar bărbații de origine grecească,

- jocurile vor fi întrerupte în sec. IV î.Hr. de împăratul roman Teodosius cosiderându-le ritualuri păgâne;

Geto-dacii

- făceau parte din neamul tracilor; erau cei mai viteji și mai drepți dintre traci;

- numele de geți apare mai ales la istoricii greci; romanii i-au numit daci;

- cele mai vechi știri despre daco-geți- Herodot; el arată că regele perșilor Darius în timpul campaniei contra șciților (514 î.Hr.) a întâmpinat o rezistență înverșunată din partea geților;

- dacii aveau un stindard în formă de cap de lup.

- societatea dacică s-a împărțit în: tarabostes (nobili) pileati și oamenii de rând (comati);

- în sec. I î.Hr. în timpul regelui Burebista (82-44 î.Hr.) triburile dacice s-au unit; a fost sprijinit de marele preot Deceneu;

- a înfrânt triburile celtice din regiunea Dunării de Jos (60/59 î.Hr.) și a cucerit litoralul pontic de la Olbia la Apollonia;

- statul său se întindea din Slovacia- Carpații N, din Ucraina, Marea Neagră și Munții Balcanici;

- a intrat în conflict cu statul roman din cauza numeroaselor incursiuni pe care le-a făcut cu armata la S de Dunăre; l-a sprijinit pe Pompei în lupta dusă împotriva lui Cezar;

- în anul 44 î.Hr. Burebista a fost ucis, iar marele său regat s-a împărțit în alte regate mai mici.

- Primul război dintre Decebal și Traian (101-102 d.Hr)

- Al doilea război dintre Decebal și Traian (105-106 d.Hr)

- Dacia devine provincie romană și începe oficial procesul de formare al limbii și poporului roman;

ROMA ANTICĂ

Locuitorii Italiei

- în nord: galii și ligurii- cei mai vechi locuitori, populație autohtonă din N Italiei

- în centru: etruscii (s-au așezat în sec. X î.Hr. în câmpia din N râului Tibru, venind din V. Asiei Mici; ținutul lor s-a numit Etruria) și italicii- făceau parte din marea familie a indo-europenilor, au venit din N începând cu mil. II î.Hr. și s-au așezat în centrul :

- latinii (întemeietorii Romei)- Câmpia Latium

- sabinii

- samniții- zona muntoasă în Samnium

- în sud: grecii (din coloniile grecești din sudul Italiei și Sicilia, regiune numită și Grecia Mare)

ROMA ANTICĂ

- între 753-509 î.Hr., Roma a fost organizată ca regat fiind, condusă de 7 regi; primul rege a fost Romulus Locuitorii Romei:  - patricienii 9aristocrația, conducătorii cetății) - plebeii (oamenii de rând, fără drepturi politice) - clienții (populații învinse, străine așezați în Roma, țărani datornici liberți devin clienții patricienilor; făceau parte din ginta protectorilor lor și aveau obligații să-l servească în războaie, sau la munca câmpului. La rândul lor patricienii îi proteja și-i ajuta în caz de nevoie; erau lăsați moștenire urmașilor la fel ca bunurile familiei => poporul roman (populus romanus) - sclavii (proveneau din prizonieri de război, datornici). - din anul 509 î.Hr., Roma a devenit republică, fiind condusă de magistrați aleși; locul regilor a fost luat de doi consuli; ei erau aleși din rândul senatorilor de către Adunarea poporului pe timp de un an;

- lupta plebeilor pentru drepturi a început în cursul sec V î.Hr. Prin retragerea acestora pe Muntele Sfânt (colina Aventin 495 î.Hr.) și a purtat denumirea de secesiune; Organizarea armatei romane- în urma unor îndelungi războaie (sec. VI-III î.Hr.), Roma devine stăpâna întregii Italii; - statul roman a organizat o armată disciplinată; era formată din cetățeni romani (între 17-46 ani);- era formată în mai multe legiuni- călăreți și pedestrași; cea mai mică unitate era centuria comandată de un centurion;- comanda supremă o aveau consulii sau dictatorii;- soldații romani purtau pe cap un coif metalic, pe piept o platoșă, iar în mână un scut și o lance sau spadă cu două tăișuri; - în armata romană domnea o disciplină severă;

- conflictele dintre Roma și Cartagina sunt cunoscute sub denumirea de războaie punice (264-146 î.Hr.); ele au fost în număr de trei și s-au încheiat cu distrugerea Cartaginei. Primul triumvirat (60 î.Hr)- după retragerea lui Sulla și-au câștigat popularitatea trei generali: Pompei, Crassus și Cezar; ei au încheiat în anul 60 î.Hr. o alianță numită triumvirat (trium= trei, vir= bărbați); Al doilea triumvirat- cu sprijinul Senatului Marc Antonius, Lepidius (comnadantul cavaleriei lui Cezar) și Octavianus s-au unit formând al doilea triumvirat și au luat conducerea statului;

 Octavian Augustus (27 î.Hr. - 14 d.Hr.) - în 27 î.Hr. generalul Octavian se proclamă Imperator şi impune o nouă formă de conducere politică PRINCIPATUL- perioada în care împăraţii şi Senatul participa în comun la guvernare. În realitate, odată cu perioada Principatului, REPUBLICA s-a transformat în IMPERIU.- titlul de Imperator- general victorios, comandant al armatei (toată puterea de stat era concentrată în mâinile lui Octavian); - a fost consul şi tribun, mare preot, - a primit titlul de Augustus= măritul (zeii);- Principatul- puterea absolută a unui singur conducător= dictaturăpersonală.

- în secolele III-IV granițele Imperiului au fost mereu atacate de popoarele migratoare- Dioclețian a creat un nou mod de guvernare numit tetrarhie (Imperiul era condus de patru persoane - doi Auguști și doi Cezari);- împăratului deținea puterea absolută fiind considerat stăpân (dominus) și zeu (deus); această perioadă s-a numit dominat; - împăratul Teodosius a împărțit între cei doi fii ai săi: Honorius a primit Occidentul cu capitala la Roma (din 402 la Ravenna), iar Arcadius, Orientul cu capitala la Constantinopol; - de la această dată (395) deci Imperiul Roman s-a împărțit în: Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus- în anul 475 a ajuns împărat un copil de 14 ani, Romulus Augustulus; el a fost însă detronat în anul următor de căpetenia mercenarilor germani, Odoacru, care s-a proclamat rege, iar însemnele puterii imperiale le-a trimis la Constantinopol;- prăbușirea Imperiului roman de apus (476) marchează sfârșitul istoriei antice și începutul epocii medievale;

Ce înseamnă CREȘTINISM ? Creștinismul înseamnă credința într-un singur Dumnezeu, dragoste față de acesta și deopotrivă față de oameni, dreptate și curățenie sufletească. Originea și apariţia creştinismului- este o religie de origine asiatică (a apărut pe pământul Israelului ocupat pe atunci de romani), Antiohia, Siria;- este credinţa într-un singur Dumnezeu;- a fost creată de Domnul Nostru Iisus Hristos; - învățătura religiei creștine este cuprinsă în Evanghelie (Vestirea cea Bună) și a fost răspândită de Apostoli în toată lumea;

 Ce sunt migraţiile?- reprezintă un proces complex, desfăşurat în Europa, începând cu sec al III-lea, având ca rezultat principal formarea popoarelor europene. Cauzele migrațiilor - atracţia exercitată de bogăţia oraşelor romane - necesitatea căutării de noi păşuni - presiunea unor popoare asupra altora - romanii şi grecii au numit „barbare" populaţiile din afara graniţelor Imperiului Roman deoarece nu cunoşteau civilizaţia romană, nici limba latină sau greacă; Grupe de migratori - germanici: goţii (vizigoţii şi ostrogoţii),vandalii, gepizii, longobar-zii, normanzii (danezii, suedezii, norvegienii),anglo-saxonii, francii - slavi: răsăriteni, apuseni, sudici  - asiatici: huni,avari,bulgari,maghiari

Principalele grupe de popoare europene- migrațiile au contribuit în primul rând la formarea de noi popoare;- în Europa actuală se disting trei grupe principale de popoare și limbi;  - popoare latine - italieni, spanioli, portughezi, francezi, români;  - popoare germanice- germani, englezi, suedezi, norvegieni, danezi, austrieci, elveţieni, olandezi;  - popoare slave- de răsărit: ruşi, bieloruşi, ucraineni; de apus- polonezi, cehi, slovaci și slavii de sud- sârbi, croaţi, sloveni, bulgari

Etnogeneza - proces de formare al unui poporEtnogeneza românească - procesul de formare al poporului român1. Unde s-a format poporul român?  - la nord şi la sud de Dunăre, pe teritoriul vechii Dacii, aşa cum aceasta a fost delimitată geografic pentru epoca lui Burebista2. Când s-a format poporul român? - între 106 - sec. VIII 3. Cum s-a format poporul român?- prin romanizarea spaţiului daco-moesian; continuitate daco-romană; creștinare; - adăugarea influențelor slave. Limba română: - de origine neolatină (romanică) înrudită cu italiana, franceza, spaniola și portugheza

Arabii- arabii locuiau în Pen. Arabia; locuitorii Arabiei erau beduinii - trăiau în triburi conduse de şeici sau emiri; - în sec VII, Mahomed, un negustor din Mecca, începe să răspândească credinţa în Allah, zeu unic, creator al lumii, stăpân al destinelor oamenilor şi care cere milostivenie pentru cei săraci.- Islamismul a contribuit la unificarea triburilor arabe;- primii adepţi au fost locuitorii săraci ai oraşului. - aristocraţia a primit cu ostilitate predicile lui Mahomed şi acesta a trebuit să fugă din Mecca la Yathreb (622).- Hegira (fuga) marchează începutul erei musulmane.- Yathreb s-a numit de atunci Medina (Oraşul Profetului) (622). 

Ce este feudalismul?

Feudalismul este sistemul de organizare a societăţii bazat pe proprietatea asupra pământului şi pe relaţiile de dependenţă dintre oameni.

- acest sistem- economic, social, politic şi juridic- are la bază feudul (fieful), posesiunea (bucata de pământ) acordată de un nobil mai mare (senior, suzeran) altui nobil mai mic (vasal);

Raportul de vasalitate

- se concretiza prin învestitură (acordarea feudei), care recompensa supunerea, întărită prin jurământul de credinţă pe care vasalul îl presta seniorului său;

- depunerea omagiului şi învestirea creau între senior şi vasal o serie de obligaţii reciproce;

- vasalii beneficiau în afară de proprietate și de protecția seniorului de anumite privilegii care mergeau de la drepturile de posesiune de orice fel până la diverse scutiri de taxe și impozite (imunități);

Domeniul feudal

- este format şi din proprietatea funciară (pământul), şi din bunurile aflate în cuprinsul său, dar şi din drepturile pe care le are seniorul feudal ca urmare a faptului că este stăpânul acestui domeniu;

- ca valoare pur economică, domeniul feudal este alcătuit din:

- rezerva feudală (sesia), ale cărei produse revin în întregime nobilului;

- cuprinde ogoare, vii, livezi, păşuni etc.;

- rezerva este lucrată de către ţăranii dependenţi; această activitate se numeşte robotă (sau corvoadă);

- centrul domeniului este reprezentat de castelul puternic întărit; aici se află curtea feudalului cu locuinţa stăpânului şi a slujitorilor, capela, grajdurile, hambarele etc.

- gospodăriile şi loturile (mansi) ţăranilor dependenţi;

- în schimbul lotului primit în folosinţă, ţăranii erau obligaţi la plata rentei feudale: nona sau dijma (darea în produse), censul (darea în bani) şi claca (muncă gratuită).

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Castelul feudal 

- este locuinţa nobilului şi are în acelaşi timp rosturi militare (este locul întărit), fiind o parte importantă a domeniului feudal.

- stăpânii lor, castelanii, sunt de fapt stăpânitorii unui domeniu,

- până în secolul al XI-lea, castelul este construit din lemn;

- apoi devine un edificiu monumental din piatră; este împrejmuit cu un zid cu creneluri şi întărit cu turnuri. În afara zidului se afla un şanţ adânc umplut cu apă peste care poate fi coborât un pod mobil de lemn. Incinta de apărare poate adăposti un mare număr de oameni şi o cantitate însemnată de provizii. În interiorul ei se găseşte un turn numit donjon. Aici, de fapt, locuieşte nobilul împreună cu familia sa.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

CRUCIADELE

Cruciadele au fost expediții militare organizate de unii monarhi apuseni sub influența marilor nobili cu scopul de a cucerii și stăpânii teritorii din Orientul Apropiat.

Cauzele cruciadelor

- eliberarea LOCURILOR SFINTE de sub dominaţia musulmană ( în sec. al XI-lea de sub stăpânirea turcilor selgiucizi );

- realizarea în siguranţă a pelerinajelor; spaima Judecăţii de Apoi;

expansiunea islamică;

- apusenii doreau să pună stăpânire pe drumurile comerciale controlate de Bizanţ şi obţinerea de noi pieţe;

- interesele negustorilor occidentali în Marea Mediterană;

- iniţiativa papalităţii de a organiza aceste expediţii în urma cărora şi-ar fi mărit sfera de influenţă

- Bizanţul dorea recuperarea teritoriilor pierdute;

- creşterea autorităţii papei; problemele Imperiului Bizantin

Desfășurarea cruciadelor

- între sec. XI-XIII s-au desfășurat 8 cruciade;

Cruciada I (1096-1099)

Cruciada a II-a a fost organizată între 1147-114;

Cruciada a III-a (1189-1192)

Cruciada a IV-a (1202-1204)

- cruciadele inițiate în sec. XIV-XVI sunt cunoscute sub numele de „ cruciade târzii ”.

Urmările cruciadelor

- scade autoritatea şi prestigiul Bisericii Catolice;

- au adâncit ruptura dintre ortodocşi şi catolici;

- dezvoltarea comerţului şi a navigaţiei; dezvoltarea oraşelor

- slăbirea puterii nobilimii;

- europenii au preluat de la orientali anumite elemente ale modului de viaţă în îmbrăcăminte, alimentaţie;

- creşterea autorităţii regilor;

- centralizarea statală;

- configurarea ideii unităţii europene, prin mobilizarea oamenilor, indiferent de neam, în jurul unui ideal;

- au favorizat contactele culturale dintre Orient şi Occident;

- lărgirea orizontului geografic;

- redobândirea marilor valori ale culturii antice prin filieră arabă;

 PRIMELE FORMAŢIUNI STATALE- în spaţiul românesc, obştea sătească a fost principala formă de organizare socială în perioada formării limbii române şi a poporului român;

Transilvania

- voievodatul lui Menumorut (în Crişana); centrul situat la Biharea (Bihor);

- voievodatul lui Glad (în Banat) cu centrul la Cuvin;

- voievodatul lui Gelu ( Someș ); centrul la Dăbâca,

- continuitatea în formaţiunea lui Gelu prin Gyla (refuza creştinarea în rit catolic) şi cea a lui Glad prin Ahtum (care vămuieşte sarea regalităţii maghiare, care coboară pe Mureş; învins de maghiari, teritoriul său este ocupat) secolul al XI-lea.

Țara Românească- în spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, izvorul istoric Diploma cavalerilor ioaniţi (1247), acordată de regele Ungariei, Bela al IV-lea, preceptorului ordinului ioanit Rembald, şi Actul papal din 1227 atestă existenţa următoarelor formaţiuni politice:- voievodatul lui Litovoi (pe Jiu și Țara Hațegului)- voievodatul lui Seneslau (pe Argeș)- cnezatele lui Ioan și Farcaș (în Oltenia). Moldova- în spaţiul de la est de Carpaţi sunt atestate formaţiuni politice denumite de izvoarele istorice externe ca “ţări”, locuite de “vlahi”.“ Ţara Sipeniţiului ” , “ Codrii Cosminului “, “Codrii Herţei “; “câmpuri” (“Câmpul lui Dragoş”); “cobâle” (Neamț, Bacău, Vaslui); “ ocoale ” (Câmpulung, Vrancea);- iar diferite izvoare narative îi amintesc pe berladnici și pe brodnici;

Țara Românească

- s-a format ca stat la începutul sec. XIV prin unirea cnezatelor și voievodatelor existente la S de Carpați;

- în Diploma Cavalerilor Ioaniți, acordată acestora de regele Ungariei Béla al IV-lea în 1247, prezintă principalele formațiuni politice românești existente la acea vreme pe teritoriul dintre Carpați și Dunăre (voievodatelor și cnezatelor românești conduse de voievozii Litovoi (în Țara Hațegului), Seneslau (regiunea Argeșului) și de cnejii Ioan și Farcaș (dreapta Oltului);

- conform legendei Negru Vodă un voievod român din Făgărașului a trecut munții întemeind un nou stat în regiunea Câmpulungului (1291);

- primul voievod atestat documentar a fost Basarab I Întemeietorul (1310?-1352); victoria obținută asupra regelui Carol Robert de Anjou în bătălia de al Posada (1330);

Moldova

- tradiția istorică vorbește de un prim descălecat sub conducerea voievodului maramureșan Dragoș; acesta plecase cu oastea împotriva tătarilor, din porunca regelui maghiar, dar a rămas în Moldova întemeind o „marcă” pentru a apăra regiunea de tătari (1352-1353);

- Dragoș a preluat conducerea grupurilor politice din regiune și și-a stabilit capitala în zona orașului Baia; micul stat se afla sub suzeranitatea regelui Ungariei;

- în 1364 în timp ce Ungaria se afla în conflict cu Țara Românească are loc revolta Moldovei împotriva Ungarie; conducătorul revoltei este un alt voievod din Maramureș, Bogdan; el își părăsește moșiile din cauza persecuțiilor întreprinse de regele maghiar, îi alungă pe urmașii lui Dragoș și proclamase independența Moldovei,

- încercările Ungariei de a recuceri Moldova au eșuat;

- sfârşitul sec. XIV începutul sec. XV – perioada în care se consolidează instituţiile de stat; conducătorul era Domnitorul, care avea următoarele atribuţii; reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, stăpânul teritoriului întregii ţări (pe care îl împărţea boierilor), conducător al armatei (voievod), judecător suprem, dreptul de a bate monedă, reprezintă statul în relaţiile internaţionale; era ajutat de sfetnicii care formau Sfatul Domnesc.

- începând cu secolul a XIV-lea asupra ţărilor române se abate pericolul otoman:

Țările Române și lupta antiotomană

- Mircea cel Bătrân (1386-1418), a fost domnitorul valah care a reuşit prima victorie a Ţării Româneşti împotriva Imperiului Otoman, la Rovine, în anul 1394 sau 1395;

- voievodul valah a participat activ la cruciadele europene împotriva turcilor şi s-a aflat pe câmpul de luptă în Bătălia de la Nicopole;

- Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Muşatinul, a fost domnul Moldovei între anii 1400 – 1432;

- Iancu de Hunedoara (1441-1456) a condus mai multe campanii, cruciada de la Varna (1444), Câmpia Mierlei (1448), Belgrad împotriva lui Mehmed II ( 1456 );

- Vlad Ţepeş (1456–1462), domn al Ţării Româneşti; a luptat cu turcii la Giurgiu şi Târgovişte (1462).

- Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457-1504; i-a înfrânt pe turci, conduşi de Sultanul Mahomed II, în bătălia de la Vaslui (Podul Înalt , 1475);