ETAP VIII Hidrocentrala Bicaz (Stejaru)

Hidrocentrala Bicaz (Stejaru)

Principalele hidrocentrale din România

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Hidrocentrala „Dimitrie Leonida” se află în aval de barajul Izvorul Muntelui (Bicaz) la 15 km de acesta, în satul Stejaru din comuna Pângărați.

Este tipul de centrală de înaltă cădere cu lac de acumulare și derivație sub presiune (galerie de aducțiune), castel de echilibru, conducte forțate, distribuitoare, uzină electrică, bazin de liniștire și canal de fugă.

Căderea brută folosită este de 149 m (94 m apar datorită barajului și 55 m prin tăierea buclei râului între Izvorul Muntelui și Stejaru de către derivație).

Centrala hidroelectrică “Dimitrie Leonida”, a fost pusă în funcțiune în anul 1960.

În centrala de tip semiaerian sunt amplasate 6 turbine Francis verticale:

- 4 au o putere de 27,5 MW

- 2 au o putere de 50 MW.

Centrala hidroelectrică „Dimitrie Leonida” este amplasată la piciorul muntelui Botoșanu, la o distanta de aproximativ 15 km de baraj, urmând vechiul curs al râului Bistrița.

Într-o prima etapă au fost montate 4 grupuri de 27,5 MW care au intrat in funcțiune pe rând în perioada 1 octombrie 1960 – 2 februarie 1961.

Ultimele două grupuri de câte 50 MW au intrat în exploatare la 29 iunie 1962, respectiv la 5 octombrie în același an.

Ca urmare a îmbunătățirilor aduse și a testelor de calificare, centrala a fost selectată pentru furnizarea de servicii de sistem:

reglaj secundar de frecvență - putere

asigurarea rezervei terțiare rapide de putere activă

asigurarea restaurării Sistemului Energetic Național în cazul unor avarii extinse sau căderii totale a sistemului.

Centrala a produs în cei peste 50 de ani de existenta peste 20 de miliarde de MWh.

Pentru sistemul energetic naţional este o hidrocentrală cap de cascadă între cele 5 mari hidrocentrale ale Hidroelectrica.

Curentul este produs pe un nivel de tensiune de 10 KV, iar prin transformatoare se ridică puterea la 110 KV.

În spatele centralei, se află o staţie în care se evacuează energia din cele 6 hidroagregate, organizată pe două nivele de tensiune 110 KV şi 220 KV.

Hidrocentrala Stejaru este un nod important energetic, aici, pe zona noastră, a Moldovei. La momentul la care s-a construit, Dimitrie Leonida a gândit sistemul energetic ca un inel, la care urma să fie conectată și viitoarea centrală de la Porțile de Fier.

Procesul tehnologic este simplu: apa vine din lac, printr-un tunel cu lungimea de 4,7 km şi diametrul de 7 metri.

Înălţimea la care este pozat tunelul de aducţiune este înălţimea de la casa vanelor fluture, acea construcţie din care coboară conductele forţate.

Între castelul de echilibru şi casa vanelor fluture se realizează împărţirea apei, printr-o piesă pantalon, pe două fire. Unul din fire asigură alimentarea celor 4 hidroagregate mici, iar celălalt fir alimentează hidroagregatele mari.

Castelul de echilibru este o construcţie deschisă, ca o fântână, cu adâncimea de 70 de metri în pământ şi 30 de metri în afara lui, iar nivelul apei din interior este identic cu nivelul din lacul de acumulare.

Rolul castelului de echilibru, după cum îi spune şi numele, este să atenueze lovitura de berbec.  

La închideri bruşte ale vanelor fluture, se formează o undă de apă, care se duce înapoi şi, ca să fie protejată aducțiunea, castelul de echilibru preia oscilaţiile de presiune ale apei.

Pe fiecare fir,  în casa vanelor, există câte două vane fluture acţionate hidraulic, cu diametrul de 4 metri. De acolo,  apa ajunge, prin conductele forţate, la hidroagregate.

Energia potenţială a apei asigură un moment de rotaţie, adică apa trece prin rotor, roteşte turbina hidraulică, iar turbina, printr-un cuplaj, transmite mişcarea de rotaţie generatorului.

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.