ETAP VIII Lacul Izvorul Muntelui

Lacul și barajul Izvorul Muntelui (Bicaz)

Acest slide conține elemente vizuale fără text selectabil.

Construirea Barajului Bicaz a dus la formarea celui mai mare lac artificial din România - Lacul Izvorul Muntelui.

Cel mai mare lac artificial amenajat pe râurile interioare ale României este Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) pe râul Bistriţa, la poalele Muntelui Ceahlău şi ale Muntelui Stânişoara, 505 m altitudine, „născut” in iulie 1960 în spatele barajului înalt de 127 m si lung de 435 m, cu o suprafaţă de 33 km2.

Lungimea lacului este de  35 km, iar lăţimea variază între 200 şi 2000 m,  volumul maxim fiind de 1250 miliarde m3 şi alimentează hidrocentrala Bicaz -Stejaru.

Pe Bistriţa mai sunt 12 lacuri de acumulare în aval de lacul Izvorul Muntelui pe o distanta de 140 km (un număr de 7 lacuri de acumulare, 36,5 km de canale de derivaţie şi 12 centrale electrice totalizând o putere instalată de 244 MW).

  A fost amenajat în scop hidroenergetic şi turistic. Alimentează printr-un tunel pe sub munte, hidrocentrala Stejaru.

Fauna lacului este alcătuită din mreană, clean, lostriţă, scobar, moioagă, babuşcă, păstrăv indigen, păstrăv de lac şi păstrăv curcubeu, oblet, porcuşor, plătică; de altfel aici există amenajată şi o crescătorie de păstrăv la Potoci.

Hidrocentrala Stejaru

Canalul de derivaţie Bistriţa

Caracteristicile celor mai înalte 10 baraje din România

Pentru sistemul hidroenergetic românesc, Bicazul este Legendă. Ideea construcţiei hidroenergetice de pe Bistriţa prindea contur încă din 1908, când Dimitrie Leonida susţinea lucrarea sa la Şcoala Politehnică din Charlottenburg.

În noiembrie 1950, visul îşi începea materializarea, iar în octombrie 1960 primul hidroagregat producea energie electrică.

Lacul de la Bicaz deţine şi astăzi supremaţia în domeniu fiind cel mai mare lac interior din România.

Schema de amenajare a centralei hidroelectrice “Dimitrie Leonida“ cuprinde: barajul Izvorul Muntelui, derivaţia subterană de presiune, nodul de presiune şi centrala, de tip semiaerian, echipată cu şase generatoare.

Pentru stăvilirea acestui volum impresionant de apa a fost necesar, cu tehnologia de la acea vreme, turnarea a peste 1.650.000 metri cubi de beton.

Rezultatul se materializează într-o construcţie de 127 metri înălţime, 435 metri lungime (coronament) şi 127 metri lăţime (la bază), construcţie încadrată în categoria marilor baraje.

Puţini sunt cei care ştiu ca barajul nu este monobloc, ci este format din 30 de ploturi separate prin rosturi etanşate amonte cu pene de beton armat şi tole de cupru.

Corpul acestuia este străbătut de kilometri de galerii, puţuri de aerisire, nişe de vizitare. Încăperi special amenajate adăpostesc instalaţii de acţionare şi comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică şi comportare a fiecărui element.

Debitul necesar funcţionarii centralei (178 m3/s) este “transferat“ din lac prin tunelul de aducţiune săpat in munte (lungime 5 km şi diametru 7 metri) şi “dirijat“, într-o cădere de 90 de metri, prin conductele forţate, către turbinele hidrocentralei.

Ca parte integrantă a acestei amenajări, centrala hidroelectrică nu poate fi mai prejos. Putem spune asta şi numai arătând că pentru manevrarea unor elemente ale agregatelor este necesară “cuplarea“ celor două poduri rulante, fiecare de 125 tone sarcină.

Barajul Izvorul Muntelui – placă comemorativă - 2003

Barajul Izvorul Muntelui - seismograful

Barajul Izvorul Muntelui - vane